Black Friday românesc

Cred că 2012 a fost singurul an în care m-am agitat cu povestea asta și v-am scris (și) despre asta anul trecut. Am impresia că 2012 a fost și primul an în care s-a investit serios în campanii de Black Friday (sau a fost anul în care am conștientizat eu asta prima dată), așa că dau vina un pic și pe entuziasmul începutului. Cert e că m-am trezit ca huhurezul și-am ”zombizat” prin casă ore bune până când chiar au dat drumul la site cei de la eMag. Mă rog, aveam și nevoie de ceva anume, destul de scump, și până la urmă cred că a meritat 🙂

Oricum, sunt un consumator destul de cumpătat și tind să nu mă arunc la cine știe ce, doar pentru că-i la reducere. Așa că-n 2013 m-am trezit ca o doamnă, fix când mi-a venit să mă trezesc și m-am uitat în diagonală la ce mai rămăsese pe stoc pe ici, pe colo. Eu n-am vrut nimic, dar colegul de cameră a decis că ar fi un moment bun să-și schimbe telefonul, care începuse să dea semne că n-ar mai face față cum trebuie la solicitări, a ales sănătos ceva de la PC Garage, a bifat ”ridicare personală a comenzii” și-n câteva ore avea în mână device-ul. Anul ăsta a fost fix la fel, tot cu trezit neforțat, tot cu achiziții cuminți care erau de ceva timp pe lista ”ne trebuie/ne-ar plăcea” și întâmplarea face că tot la PC Garage (respectiv Garage Mall) am ajuns. Comandă plasată pe la 10:30, procesată complet până pe la 11:00, ridicată pe la 14, mai mult de lene, pentru că puteam s-o ridicăm de pe la 11. Notificări rapide, proces fluid, ba chiar și coadă mică la ridicare.

În schimb, nu cred că are cineva vreun dubiu că n-ar fi eMag principalul jucător în povestea asta. Inclusiv anul acesta s-a văzut că au făcut teasing cum trebuie, și-au livrat mesajul prin (multe) voci, bine alese pentru mai multe categorii de cumpărători și, din câte știu eu, nici nu le-a mai picat site-ul (de fapt, asta cred că remediaseră de anul trecut). Rezultul? E chiar bine documentat pe blogul lor (apropo, e un demers foarte bun pe care nu l-am remarcat anul trecut).

Așadar, aflați cu ușurință de acolo că de la ora 7:00, când au dat drumul la treabă (apropo, pe mine încă mă irită că nu spun ora 😀 ), până la ora 9:00 se comandaseră deja ”200.000 de produse, în valoare de 65 de milioane de lei” și 29 de mașini. De fapt, s-ar părea că în primele 4 minute au avut ”o medie de 100 de produse pe secunda” și vă spun asta așa, ca să-nțelegeți de ce n-ați mai prins nici laptopul de 499 RON, nici PS4-le 🙂

Dar ce m-am întrebat anul ăsta a fost care-o fi, oare, povestea lui Black Friday? Mi-e clar că-i cu reduceri, cred că știm cu toții că vine din State, dar de unde a început concret nebunia? Teoretic, noi am cam împrumutat o formă fără fond și poate de asta e și atâta libertate în alegerea datei (vă reamintesc că Altexul a încercat să fure mult startul, dar nu știu dacă au făcut chiar mare lucru, unii au optat pentru ziua de azi, 21 Noiembrie, alții pentru 28, cu sau fără week-end-urile atașate, ba, sunt sigură că sunt câțiva care fac Black Friday și pe 21, și pe 28). Dar dacă e o ocazie bună să vinzi masiv, de ce s-o ratezi? Am importat-o și nu cred că-i neapărat rău, ba, îmi explic inclusiv de ce avem un plafon destul de limitat pentru reducerile maxime care se pot aplica (da, inevitabil apar discuțiile cu ”dincolo era mai ieftin” și că-n țara-mamă a lui Vineri Negru chiar sunt solduri masive).

Revenind la istoricul lui Black Friday, insist să vă fac eu un rezumat în cazul în care vă e lene să citiți voi de pe Wiki. Povestea e destul de simplă și negrul ăsta n-are, la origini, niciun fel de conotație pozitivă (motiv pentru care îmi vine să spun că și noi preferăm, tacit, să menținem împrumutul în forma lui originală). Practic, Black Friday e în ultima Vineri din Noiembrie (cu-n eventual bonus de Black Saturday), ceea ce înseamnă că vine imediat după Ziua Recunoștinței (despre care cred că știți deja că n-are o dată fixă în calendar, ci e în ultima zi de Joi din Noiembrie).

Ce treabă are asta cu reducerile? Categoric, e o legătură destul de arbitrară, dar ziua asta pare să fi fost aleasă drept debutul sezonului de cumpărături pentru Crăciun și mulți comercianți alegeau să ofere discounturi sănătoase pentru a începe bine sezonul acesta. În consecință, mai ales pentru că în ani ’60 (când a apărut prima dată numele de Black Friday) nu exista posibilitatea de a plasa comenzi online, era nebunie pe străzi. Lumea se-nghesuie oricând, oriunde, la reduceri. Asta e o certitudine! Și tocmai din constatarea ”neagră” a polițiștilor care trebuiau să deznoade ițele complicate ale haosului din trafic s-a născut, în 1961, la Philadelphia, numele de Black Friday. Firește, comercianții n-au fost încântați de conotația negativă a denumirii și au tot existat tentative de rebranding, dar au eșuat și s-a împământenit așa ”sărbătoarea”.

Advertisements

Publicitate negativă

Online-ul a fost inundat săptămâna trecută de trei evenimente virale: povestea cu Fabrica de Discounturi, sandvișurile lui Chef Florin Dumitrescu și gafa cu prețul lui Note 4 marca evoMAG. Ei bine, pentru fiecare dintre cele trei s-a vorbit, într-un fel sau altul, și despre publicitatea negativă: la Zoso au apărut comentarii cu iz de teoria conspirației care vedeau în povestea cu Fabrica de Discounturi o campanie pentru Libra Bank și tot acolo le găsiți și pe cele pentru incidentul evoMAG, iar pentru sandvișuri a insistat să răspundă chiar Florin Dumitrescu.

Sincer, despre Fabrica de Discounturi n-aș mai vorbi, pentru că mi se pare de-a dreptul SF scenariul cu Libra Bank care ar fi prevăzut că le-ar putea mirosi a țeapă suficient de multor oameni încât să se stârnească un val de îngrijorare pentru ca apoi să apară ea, pe post de cavaler în armură strălucitoare. Ba, mai mult, am o ușoară bănuială că există posibilitate să fi încheiat destul de abuziv colaborarea, cu atât mai mult cu cât, la momentul la care au trimis ei notificarea, practic nu se comisese încă nicio ilegalitate. Iar despre protagoniștii scandalului cred că n-ar mai trebui să subliniez că, din moment ce li s-a cam închis șandramaua, clar n-au avut niciun fel de beneficiu din celebra publicitate negativă, nu?

Apoi, evoMAG nu e nici pe departe primul magazin online care o dă de gard în stilul ăsta. Pot să vă spun sigur că la sfârșitul lui Ianuarie a făcut și DOMO o dudă de genul cu Galaxy Tab3, pe care l-au afișat la fix 319 lei. Ce au făcut exact cei de la evoMAG nu știu să vă zic, dar cert e că cei de la DOMO pur și simplu n-au mai zis nimic. Eu cel puțin n-am primit nici măcar un mesaj de genul ”ne pare rău că bla-bla”. Și cred că singurul fel în care poți beneficia cât de cât de publicitatea negativă e maniera în care gestionezi situația. De exemplu, dacă în situația asta evoMAG ar recunoaște că a greșit, dar și-ar asuma pierderea, s-ar putea să câștige un pic de simpatie. Doar că așa ceva s-ar putea să-i coste mai mult decât pot duce. Mult mai mult! 🙂 Altfel, mai ales în ajun de Black Friday, pun pariu că s-ar putea să aibă o problemă, pentru că eu, consumatorul, s-ar putea să mă întreb dacă pot să am cu adevărat încredere în prețul pe care-l văd afișat, iar lipsa de încredere, cred că știți deja, e ”deal breaker” în orice tip de relație…

Florin Dumitrescu, în schimb, e singurul care a venit și cu o replică vizibilă și, culmea, e o replică în care menționează explicit ideea de publicitate negativă: ”sincer, faptul că a existat acel test cu sandviciuri în urma căruia a ieșit o publicitate negativă atât de mare, pe mine m-a ajutat fiindcă a devenit viral”. Mi se pare normal să încerce să dreagă busuiocul, mai ales că la el e vorba de personal branding și vorbim și despre un produs abia lansat, deci o situație destul de sensibilă.

Totuși, eu cred că aș fi abordat problema puțin altfel, pentru că n-a avut de spus în apărarea sa decât că gustul e o chestie destul de personală și că sunt pe piață și sandvișuri mai scumpe. Argumentul din urmă e ridicol, iar primul ar putea sta în picioare dacă marele reproș din degustarea inițială n-ar fi fost legat de faptul că produsul e mult la sută pâine și asta chiar putea să vadă oricine din poze! Apropo, mi-ar plăcea să cred că produsele noi apar după un pic de cercetare de piață chiar și în România, dar tare mi-e că astea n-au trecut prin cine știe ce testare, pentru că bunul meu simț gravitează spre ideea că prototipul consumatorului de sandviș scump și cu pretenții nu dă un ban ca să se ghiftuiască cu pâine. Fanii panificației își iau covrigul din drum și gata, nu? Hai, fie, poate și-o merdenea dacă au poftă de brânză.

Dar să revenim la publicitate negativă. De ce crede lumea că ar putea fi de bine când companii din toată lumea investesc enorm în fel de fel de chestii care să le asigure că potențialii clienți vor avea experiențe cât mai plăcute cu brandurile lor? De exemplu, voi realizați că McDonald’s are grijă să inoculeze și copiilor, de la cele mai fragede vârste, asocieri cu emoții pozitive prin petrecerile alea din vagonașe? Bonus, că îi menține fericiți până la maturitate cu jucăriile din Happy Meal? În schimb, publicitatea negativă ce-ar putea să îți ofere? Cel mult expunere. Dar simplul fapt că lumea aude de tine s-ar putea să nu însemne mare lucru și, per total, de regulă ai pagubă mai mare decât beneficiu. Și dacă ai ghinionul ca motivul pentru care lumea aude (de rău) de tine să aibă o bază reală, atunci chiar și oile rătăcite care au fost suficient de curioase încât să-ți dea o șansă vor fi dezamăgite și nu vor avea niciun fel de motiv să se mai întoarcă vreodată la tine…

Cred că singurul produs care poate să crească din reclamă nefavorabilă e un individ care să trăiască din conflict, genul de personalitate care împarte publicul în 2, cei care-l adoră și cei care-l urăsc, dar ai nevoie de-un fel de a fi foarte aparte ca să poți să încasezi constant lovitri. În rest, afacerile de succes se clădesc pe încredere, experiențe plăcute, clienți mulțumiți care tot revin și recomadă și altora etc.

Black Friday

Înainte să ajung la Black Friday, insist să menționez două știri care au apărut în presă în ultimele zile. Prima e de săptămâna trecută și povestește cum ”sute de oameni s-au îmbulzit la deschiderea unui magazin, pentru promoții la polizoare și perne”, iar un citat emis de unul dintre bărbații care stăteau la coadă de la ora 5 mi se pare pur și simplu ”WOW!” – ”nu știu pe ce am pus mâna, important e că e la promoție”. A doua știre, un pic mai recentă, povestește cum două mămăi s-au îmbrâncit cu ocazia unor promoții și așa de bine s-au ciufulit, încât au ajuns la UPU cu oarece contuzii toracice; nimic grav (fizic), dar tot ”WOW!”. Faceți abstracție că ambele știri se referă la oferte din magazine Lidl, pentru că asta chiar nu e relevant pentru poveste. Și, deși s-ar putea să sune ciudat pentru unii dintre voi, v-aș ruga să faceți abstracție și de faptul că lucrurile astea s-au petrecut în România. Adică, na, avem un istoric cu statul la cozi, o ducem rău și căutăm mereu chilipiruri, dar vă invit să citiți aici un top al crimelor și al rănilor serioase din SUA cu ocazia Black Friday…

Și dacă tot am ajuns iar la magicul Black Friday, hai să vorbim și despre el. Nu i-aș spune chiar sărbătoare, dar e un eveniment împrumutat de la patria mamă a consumerismului. L-am preluat de relativ puțin timp și încă e într-o formă destul de timidă dacă mă întrebați pe mine (cel puțin raportat la nivelul de reduceri și magazine participante din State), dar e clar că e în creștere, iar succesul ultimelor ediții (așa cârâit cum a fost el, cu site-uri picate din primele minute și stocuri epuizate instant) probabil că va antrena din ce în ce mai multe resurse în viitor.

Teoretic, mie mi se pare o chestie bună, dacă într-adevăr ai nevoie de ceva. De exemplu, anul trecut aveam mare nevoie să-mi schimb laptopul, s-a potrivit să am o infuzie de capital fix înainte de Black Friday și așa mi-am cumpărat cu aproximativ 2000 RON un laptop care se vindea în mod normal cu aproape 3000 RON. Singurul inconvenient a fost că m-am trezit pe la 3, iar site-ul emag s-a deschis undeva pe la 5. Puteau să anunțe, dar hai să spunem că încă suntem în perioada incipientă și învățăm treptat din greșelile edițiilor anterioare. În plus, și anul trecut și anul ăsta au fost cam singurii cărora nu le-a picat site-ul, deci încă o bilă albă pentru ei. Însă recunosc cu mâna pe inimă că nu m-aș fi dus fizic în toiul nopții pe nu știu unde să stau la coadă pentru chestia asta, nici în condițiile în care era o nevoie autentică și nici în condițiile reducerii destul de substanțiale. Dar poate-s eu comodă 😀

Tot teoretic, povestea asta cu Black Friday e bună și pentru comercianți, pentru că au ocazia să scape de ce zace de nu știu cât timp prin depozite, categoric își cresc mult încasările și, mai ales pentru jucătorii mai mici, e o bună oportunitate să mai audă lumea de ei (poveste similară cu cea a voucher-elor).

Practic, implementarea e cu oarece bube. Prima de pe listă cred că e slaba pregătire a comercianților. Sunt deja măcar 2 ani de când au intrat unii în hora Black Friday, deci nu au doar cifre pentru trafic estimat, ci și cifre reale din experiențe trecute și nici măcar așa nu iau măsuri suficiente pentru a-și menține platformele operaționale. Apoi, stocurile sunt foarte discutabil aprovizionate, iar reducerile… Ei bine, nu prea ne apropiem de cele de 70-90% de peste Ocean și unele produse chiar nu sunt reduse deloc sau eventual au fost scumpite în săptămânile trecute în caz că verifica din timp variația cineva mai precaut. Însă știți vorba aia românească dureros de adevărată – ”nu-i prost ăla care cere, prost e ăla care dă”. Așa că, până la urmă, decizia de cumpărare o ia fiecare pentru el și e treaba fiecăruia să cerceteze un pic piața dacă într-adevăr îi trebuie ceva. Iar dacă nu-i trebuie nimic și cumpără impulsiv doar pentru că ”e la ofertă”, mna, tot cam treaba lui e :). Dar ăsta e un alt aspect cam negricios al lui Black Friday – scoate la iveală din unii o latură mai… Pfff, cum să-i zic frumos? 😀 Latura aia pe care ne chinuim să o ascudem sub masca social acceptată? Și iar apar discuțiile despre consumerism, despre fericire cumpărată, despre exces, despre nevoi autentice sau cultivate etc. În fine, aici clar e o discuție deschisă și foarte subiectivă 🙂

PS: Merită punctat că emag (care investește serios în evenimentul ăsta și care pare să fie cel mai pregătit jucător) a făcut anul ăsta 2 chestii interesante. Prima ar fi că și-a pus Black Friday-ul pe 22 noiembrie și nu pe 29 (bine, știu că n-a fost singurul magazin, dar am senzația că cei de la emag au inițiat trend-ul). Și celălalt aspect notabil e că au inclus în ofertă și mașini, iar la ora asta la care vă scriu, nu doar că s-a epuizat stocul de Loganuri, dar și de cel de Mercedes Clasa E (cu faruri full LED)…

PPS: Dacă vă deranjează ”sărbătoarea asta de împrumut” sau dacă n-ați mai prins ce vă doreați, na, să vă mai descrețiți frunțile. E cu un pic de reclamă la final, dar e simpatic :):