Reclama Savana – Culorile imaginației noastre

Nu știu dacă ați observat, dar în ultima vreme pare să se fi ridicat ștacheta creativă pentru campaniile la vopsele. N-aș zice chiar că s-au ițit neapărat reclame remarcabile (deocamdată) pe acest segment, dar e clar că par să se străduiască ceva mai mult ca să comunice altfel, mai departe de utilitar și banal.

Bine, trebuie să admit că Savana se joacă ceva mai creativ de mai mult timp, iar spotul cu verdele care-i „scoate ochii [în evidență]” soacrei chiar a fost foarte bun și am impresia că replica a și intrat în folclor:

Tura asta nu le-a ieșit chiar la fel de bine, pentru că e ceva foarte segmentat în spoturi. Parcă e ceva care trunchiază cursul firesc al poveștii și pe care (eu) îl percep ca fiind deranjant. Însă poziționarea cu acele culori ale imaginației, nuanțele vii și inclusiv conceptul din spatele poveștilor sunt foarte inspirate. Așadar, poate că mai era puțin de lucru la execuție, dar chiar și așa n-am niciun dubiu că vor reuși să iasă în evidență cu galbenul-rapiță (pardon, dovleac) și albastrul de nu-mă-uita 🙂

Advertisements

Reclame Praktiker – Avem tot confortul pentru acasă

Mi s-au tot băgat sub ochi pe YouTube și chit că nu e tocmai genul de ad care să-mi atragă atenția suficient de mult încât să-mi doresc să-l las până la capăt înainte să înceapă ce mă interesa (cum a fost, de exemplu, campania celor de la Purcari la un moment dat), le-am dat o șansă. Și am descoperit un concept destul de bunicel, spoturi simpatice, reclame foarte bune din punct de vedere vizual și nici textul nu e neapărat rău. Parcă felul în care vorbește protagonista e cam forțat, dar nu pot să spun că nu le-a ieșit o campanie decentă. Nu e nici chiar capodopera care ar aduce agenției premii la nu-știu-ce-festival, dar e OK:

Doar că azi, când a venit vremea să scriu și despre spoturile acestea, am descoperit o noutate din aceeași campanie pe canalul de YouTube al celor de la Praktiker. Respectiv:

Au reușit în 15 secunde să coboare toată discuția cu vreo câteva clase bune. E de înțeles că audiența lor principală tinde să fie formată din publicul masculin, dar e un clișeu atât de grosolan să trântești combinația asta de bere, scule și materiale de construcții… Zău? Mă rog, poate ăștia-s clienții. Dar dacă e să fie așa, ar fi cam prea rafinate primele trei reclame 🙂

Reclama Leroy Merlin – Grădina

Dacă ați mai citit ce am mai scris eu pe-aici, presupun că nu va fi o surpriză că genul ăsta de umor nu e tocmai preferatul meu. Aproape că-mi amintește de reclamele la Catena, pentru că mi se pare a fi un sketch forțat, low-budget, cu umor evident și îndoielnic și, sincer, nu foarte logic… Mizează, oare, pe fibra noastră înrădăcinată în „nasul băgat în alte oale” și eterna preocupare pentru „capra vecinului”? O să prindă? Habar n-am. Știu numai că m-am educat să înțeleg că doar pentru că nu-mi place mie, nu înseamnă că altora nu li se potrivește (cu atât mai mult cu cât s-ar putea nici să nu prea intru în core-target); dar chiar insist să subliniez că e un spot urâțel – nici măcar simpatic-utilitar:

Chiar cred că abordarea anterioară, deși era menită să fie tot destul de simplistă și accesibilă cognitiv pentru tot poporul (și nici ea nu era tocmai o capodoperă), era mult mai inspirată… Totuși, e interesant de observat că întotdeauna se poziționează cumva pe linia unei comparații, ba chiar pe linia unei competiții (de regulă între vecini sau colegi). Aici chiar e ceva profunzime și ar fi material bun de analizat (spre deosebire de altă constantă a spoturilor: scena aia ridicolă cu zâmbet tâmp și degețele în care protagonistul spune că nu l-a costat mult toată amenajarea).

Reclama Agricola – Mese de poveste

Sinceră să fiu, pe mine mă cam amuză spoturile astea noi pentru Agricola Internațional, iar asta pentru că-s ușor ridicole. Dar poate că reclamele nu trebuie să reflecte neapărat realitatea, nu? Poate e cum îmi explica o colegă de facultate cinefilă când îi spuneam că nu sufăr musicalurile, pentru că e atât de neverosimilă acțiunea – filmul trebuie să te deconecteze de realitate. Nu spun că asta m-a făcut să descopăr în mine cine știe ce dragoste nețărmurită pentru filmele în care lumea-și spune povestea cântat și-n pas de dans (ba, culmea, chiar și trecătorii știu bine coregrafia). Însă n-am putut să nu-i dau dreptate. Și într-o anumită măsură poate că și publicitatea ar trebui să ne rupă un pic din ritm.

A, să fiu bine înțeleasă, când am spus că nu reflectă realitatea, nu m-am referit la faptul că naratorul e masa. Asta chiar mi se pare o găselniță destul de simpatică și e într-un joc frumos cu ideea campaniei – ”mese de poveste”. Mă refer la povești în sine.

Adică, pe bune? El află că ea-i gravidă și bagă la cuptor niște copănele? Mh. Hai, fie, să zicem, a fost o metaforă pentru un gest atent. Are cât de cât substanță:

Parcă mai aproape de realitate e că flăcăul ăsta-și calcă pe orgoliu, vrea să-și împace mândra și întinde o ramură de măslin cu ceva nuggets (drăguț că ultima e cumva în formă de inimă):

Însă cea cu salamul de Sibiu e de departe cea mai bizară și artificială. Se agită cam mult actorii și-n plus se știe că femeile mint luni bune după prima întâlnire că se hrănesc cu aer și evită să fie văzute înfulecând… Dar serios vorbind, asta chiar n-a ieșit cum trebuie, deși pot să apreciez că nu m-au servit tot cu eterna poveste a familiei adunate zâmbitoare în jurul mesei la micul dejun. Clișeul ăsta e uzat de muuuuultă vreme:

Oricum, per total, dacă mă amuză, se cheamă că mă binedispun. Ceea ce e de bine. Apoi, am reținut din prima la ce e reclama (prima dată am văzut-o pe cea cu viitorii părinți), iar pe următoarea (cea cu certăreții) am ghicit-o la fix din primele secunde că ar fi tot la ceva de la Agricola… Și nu în ultimul rând, aș mai pune pe lista punctelor pozitive și aspectul vizual foarte viu și prietenos, cald unde trebuie, dinamic unde se cere.

Reclama KFC – Super-eroii și Cina – Așa e după Sărbători: mai subțire cu banii, dar nu și cu distracția

KFC a început să aibă idei trăsnite, dar trebuie să recunosc că ultimele două sunt ceva mai inspirate decât cea cu X-mas Bucket. Mizează pe publicul tânăr (sigur ceva mai predispus la consum de fast-food) și se prea poate s-o fi nimerit la fix pe partea cu ”mai subțire cu banii”. Însă punerea în scenă a conceptului, hmm…

Mă rog, n-aș putea spune că n-au haz și că nu transmit binișor vibrația aia nonconformistă pe care o caută, dar cel cu cina la Paris are (fără vina lor) un timing foarte prost, că-n rest ar fi chiar bunicel.

Iar cel cu skiul mi se pare cam bizar și-n plus, între noi fie vorba, ăsta chiar e un sport scump pe toată linia, chiar dacă-ți pui chiloții peste colanți te îmbraci în costum de super-erou și renunți la echipament (deși nu e recomandabil și ori o să-ți înghețe coada, ori pierzi mult din flexibilitate dacă te blindezi pe dedesubt). OK, hai să zicem că-s eu cârcotașă și despic firul în patru, dar chiar dacă ar fi să pun în paranteză niște lucruri, tot nu mi se pare o alegere inspirată în care să se fi materializat conceptul și, sincer, la final rămân mai degrabă cu o sprânceană ridicată a mirare decât cu-n zâmbet larg și gândul ”Ce tare!”.

Totuși, ce mi se pare interesant e că încearcă să stârnească din ce în ce mai multă vâlvă. Adică s-ar putea să fi căutat izul ușor ridicol și-și asumă din plin discuțiile aferente. La fel, mi se pare interesant că insistă pe linia meniurilor accesibile. Eu, de pildă, am perceput întotdeauna KFC-ul ca pe un loc destul de scump (pe nișa fast-food) și sigur cu prețuti peste McDonald’s (cel despre care presupun că ar fi principalul lor concurent). Dar se apropie din ce în ce mai mult (să ne amintim, de exemplu, de meniurile la 5 lei de ambele părți, ofertă care, apropo, la Mc am senzația că devine cvasi-permanentă). Și uneori câștigi din poziționarea premium, alteori pierzi, lucru perfect valabil și când încerci să schimbi asta…

Reclama PROFI – Descătușarea

După ce-am tot scris despre spoturi bune, azi se-ntâmplă să mă opresc la unul ușor jenant. De fapt, am tot evitat să scriu despre el, dar n-am găsit online niciunul dintre celelalte despre care intenționam să scriu…

Revenind la reclamă, sincer, n-am niciun dubiu că mesajul s-ar putea să se plieze bine pe nevoile clienților și să-i atingă la fix. Poate că prototipul clientului PROFI o fi omul cu venituri mici și studii proporționale, dar chiar era musai să aleagă o formă atât de naivă? Zău că puteau transmite aceeași idee și în alte imagini decât:

Mă rog, dacă e să apreciez ceva, e consecvența. Păstrează linia ultimelor campanii, deși a fost (din punctul meu de vedere) o linie stupidă de la bun început…

PS: Dragoș Moștenescu, de ce?!

Reclame Telekom pentru Crăciun

Cu părere de rău, n-am întâlnit încă pe nimeni căruia să nu i pară false și prost jucate spoturile astea:

Da, Ana, mă văd nevoită să-ți dau dreptate și chiar am sondat pe oricine-am prins 🙂 . Doar că, din punctul meu de vedere, încă nu l-au detronat pe Unchiul Sebastian din familia românilor ”cu inițiativă” de la Vodafone. Totuși, exact ca-n spotul pentru Vodafone, suspectez că efectul e intenționat, probabil aici chiar mai mult decât acolo. Dincolo am presupus că actorii trebuiau să fie departe de grozavi ca să pară că-s români autentici, de-ai noștri, din popor. Aici inclusiv calitatea filmării, acțiunea și replicile îmi închipui că trebuiau să pară foarte departe de perfect, regizat etc., pentru că ideea campaniei e să împarți cu restul lumii o urare video autentică. Din păcate, nici eu nu pot să simt spoturile astea ca fiind așa, iar senzația de fals e aproape inevitabilă…

Dar, vorba teleshopping-ului, asta nu e tot! Povestea cu omul de zăpadă și reclama cu pisoiul mi se par de-a dreptul reușite pe lângă asta:

Bonus, mai rulează și asta:

Bine, asta rulează și trollează, căci aș pune pariu că-i atinge pe destui corporatiști dedicați fix în corzile sensibile și, după ce termini de mârâit, poate apreciezi un pic umorul fin-amărui (dar nu, nici aici nu pot să scap de senzația de fals…).

Probabil că cel mai reușit spot pentru Sărbători de la Telekom e următorul, însă e departe de a fi o capodoperă:

PS: Da, știu, vă place melodia, dar nu cred că pot să vă ajut. Eu n-am găsit-o pe nicăieri (deocamdată), Shazam nu știe nici el mai multe, iar versurile parcă-mi dau de înțeles că ar fi o compoziție dedicată campaniei curente.

PPS: Oare studiile lor arată că au mai degrabă un public feminin? Nu mă refer la nuanța care-i reprezintă, ci la faptul că multe dintre spoturile de mai sus (primele 3 sigur) sunt mai degrabă ”de fete”.