Reclama Lipton – Mi-e vară (cu Antonia)

E de vară, e colorată, e optimistă, e cu distracție, călătorie, libertate, aventură, ba chiar și cu o petrecere pe un acoperiș înalt. Dar parcă-i cam artificială în marea asta de #cool. Sau, mă rog, nu știu dacă nu cumva tocmai acesta a fost scopul, însă mie mi se pare că reclama asta are un puternic iz cultural american. Serios, percepția mea este că spotul arată, de la cap la coadă și-n fiecare detaliu, cu un trailer pentru un film american cu (despre și pentru) adolescenți. Dar poate asta prinde la puștii din core-target?

Ce-mi place mult e partea cu „mi-e vară”, pentru că au reușit să condenseze eficient o idee mult mai lungă într-un concept ușor de reținut și de reprodus. S-ar putea să aibă potențial suficient de mare încât să devină următorul „gen” sau „pentru că [automobile]”. Totuși, eu aș evita oricând formulările cu cratime (sau alte caractere speciale), dacă trebuie să se transforme la un moment dat în #hashtag.

PS: Dacă tot e cu Antonia, voi nu v-ați fi așteptat să apară și o piesă tematică? Sau măcar să se folosească de alta mai veche pe fundal? Mna, o fi scump 🙂

Advertisements

Reclama Raffaello – Ziua Mamei

Spoturile pentru Raffaello arată de ani de zile (dintotdeauna?) la fel – albe și diafane, au fix aceeași coloană sonoră și același mesaj principal (ba chiar și o parte din text e identică). Doar accentul se mai mută din când în când dinspre dragoste spre recunoștință și invers. Doar că n-aș pune asta pe seama lipsei de creativitate/curaj. Pur și simplu cred că oamenii ăștia își permit luxul de a păstra o linie atât de constantă, pentru că n-au nevoie să iasă în față cu nimic ostentativ. Lumea știe exact cine sunt, cum arată și ce gust are deliciul cu ”inima de migdală învelită în…”, iar singura lor treabă e să mai amintească publicului din când în când, pe lângă evenimente importante compatibile cu darurile în dulciuri, că încă există, că vor primi aceeași calitate și că-s bineveniți să se oprească la raft în dreptul cutiei albe și elegante. Da, constanța asta aproape enervantă o pun exact pe seama dorinței lor de a arăta că bomboanele Raffaello rămân exact la fel cum le știm, doar că foarte puține nume din industrie sunt la fel de cunoscute la scară mare pentru a-și permite ”moftul” de a tot rula reclame foarte similare cu o asemenea consecvență:

Reclama CocoRico

Exceptând glumița cu ”nu vreau să mă dau cocoș” (glumiță destul de la îndemână de altfel), spotul ăsta e un mix reușit între plictisitor, bizar și ridicol. Nici nu-mi dau seama exact cui ar trebui să se adreseze, iar esența mesajului, fără aditivi alimentari, sunt sigură că putea fi livrată și mai altfel… Apropo, eu, consumatorul, știam că buba la carnea de pui e din categoria antibiotice și nu aditivi.

A, iar finalul îmi amintește de seria asta de reclame:

Reclame ceva mai bine făcute, dar care s-au răspândit viral tot pentru ciudățenie 🙂

Reclama BCR – Cocoșul

Campania ”Schimbă povestea” continuă cu aventurile cocoșului și fermecatul său card ”Bun de plată”. Totuși, spotul principal nu mi se pare nici pe departe cel mai reușit dintre ”basme”:

Și prefer oricând una dintre cele 3 mini-reclame de 10 secunde (chiar am zâmbit când am văzut tricoul Cocoș Anel :D):

PS: Deși s-a întâmplat să nu scriu despre el până acum, cel mai simpatic din campanie mi se pare spotul ăsta cu Ochilă:

PPS: Nu pot să nu remarc că, indiferent cât de mult ar investi în promovare și oricât de mult s-ar strădui să comunice prietenos, comentariile de la mai toate reclamele bancare tind să fie profund negative, ba chiar destul de agresive. Așa că mie mi s-ar părea o idee bună ca fiecare bancă să-și invite la discuții nemulțumiții. S-ar putea să aibă mai mult de câștigat (și cu investiții zero) dacă ar apela (și) la genul ăsta de feed-back, sincer și deschis. Pe de o parte vor afla informații pe care un chestionar standardizat nu le scoate la lumină și, pe de altă parte, s-ar putea să îi câștige pe omuleții ăștia pentru simplul fapt că le-au transmis că îi ascultă.