Reclama Napolact – Cremă de telemea

Am să apreciez inovația, pentru că nu știu să mai existe vreun sortiment similar pe piață (deși, sincer, consumatorul din mine nu prea cred că va fi tentat să testeze). Am să apreciez și abordarea – chiar dacă pare simplistă și aproape low-budget, sunt sigură că, din păcate, atinge un public destul de numeros și-n plus, probabil că e preferabil ca atunci când lansezi un produs nou să te exprimi clar și răspicat:

Dar, între noi fie vorba, cred că partea cu ”ușoară” din ideea asta de gustare n-are cum să se refere la altceva decât la consistență. Poate despic eu prea mult firul în patru, dar nutrițional vorbind, smântâna nu-i tocmai celebră pentru cât de ”light” e și vă asigur că nici telemeaua nu-i deloc în zona low-fat (din contra, e pe la 40%, cu o singură excepție pe piața noastră – Hochland). Iar dacă e să pui asta și pe pâine, SEARA, oho! Mă rog, o fi, totuși, o variantă preferabilă dacă e s-o compari cu fast-food, însă mi se pare ușor înșelător mesajul…

Advertisements

Reclama KFC – Super-eroii și Cina – Așa e după Sărbători: mai subțire cu banii, dar nu și cu distracția

KFC a început să aibă idei trăsnite, dar trebuie să recunosc că ultimele două sunt ceva mai inspirate decât cea cu X-mas Bucket. Mizează pe publicul tânăr (sigur ceva mai predispus la consum de fast-food) și se prea poate s-o fi nimerit la fix pe partea cu ”mai subțire cu banii”. Însă punerea în scenă a conceptului, hmm…

Mă rog, n-aș putea spune că n-au haz și că nu transmit binișor vibrația aia nonconformistă pe care o caută, dar cel cu cina la Paris are (fără vina lor) un timing foarte prost, că-n rest ar fi chiar bunicel.

Iar cel cu skiul mi se pare cam bizar și-n plus, între noi fie vorba, ăsta chiar e un sport scump pe toată linia, chiar dacă-ți pui chiloții peste colanți te îmbraci în costum de super-erou și renunți la echipament (deși nu e recomandabil și ori o să-ți înghețe coada, ori pierzi mult din flexibilitate dacă te blindezi pe dedesubt). OK, hai să zicem că-s eu cârcotașă și despic firul în patru, dar chiar dacă ar fi să pun în paranteză niște lucruri, tot nu mi se pare o alegere inspirată în care să se fi materializat conceptul și, sincer, la final rămân mai degrabă cu o sprânceană ridicată a mirare decât cu-n zâmbet larg și gândul ”Ce tare!”.

Totuși, ce mi se pare interesant e că încearcă să stârnească din ce în ce mai multă vâlvă. Adică s-ar putea să fi căutat izul ușor ridicol și-și asumă din plin discuțiile aferente. La fel, mi se pare interesant că insistă pe linia meniurilor accesibile. Eu, de pildă, am perceput întotdeauna KFC-ul ca pe un loc destul de scump (pe nișa fast-food) și sigur cu prețuti peste McDonald’s (cel despre care presupun că ar fi principalul lor concurent). Dar se apropie din ce în ce mai mult (să ne amintim, de exemplu, de meniurile la 5 lei de ambele părți, ofertă care, apropo, la Mc am senzația că devine cvasi-permanentă). Și uneori câștigi din poziționarea premium, alteori pierzi, lucru perfect valabil și când încerci să schimbi asta…

Reclama foodpanda

Un spot rezonabil care nici nu avea de ce să fie spectaculos. Trebuia să fie întâi de toate informativ, deci cu un mesaj clar, livrat simplu și la obiect, ceea ce mi se pare că și bifează cu succes.

Personal, am auzit de foodpanda de multișor timp și la primul contact chiar mă entuziasmasem pentru că înțelesesem că aș putea comanda feluri diferite din restaurante diferite. Înțelesesem greșit și, în ciuda faptului că mi se pare în continuare o idee bună să poți comanda, de exemplu,  paste de la X, supă de la Y și desert de la Z pentru o masă, înțeleg că un asemenea concept ar fi foarte dificil de implementat logistic. Oricum, tot e o idee bună să ai la un loc multe opțiuni și să vezi clar ce e în meniu, eventual și cu niște oferte speciale, pentru că te plictisești să mănânci numai de unde știi tu că ți-e în zonă, uneori pur și simplu nu știi ce vrei, iar alteori investighezi mult și bine până să găsești ceva nou care să te atragă.

Totuși, mi se pare foarte curajos că au ales să se promoveze și la TV. E drept că serviciile lor nu sunt limitate la București, ci sunt disponibile și în Arad, Brașov, Buzău, Cluj-Napoca, Constanța, Galați, Iași, Oradea, Ploiești, Sibiu sau Timișoara. Însă pun pariu că diferența de flux (de comenzi, de restaurante înscrise etc.) e mare între București și următoarele, iar expunerea națională s-ar putea să fie o investiție riscantă (și sunt sigură că nu e nicicum o investiție minoră, căci difuzarea unui spot la TV costă!).

De ce spun că e curajos demersul? Păi, vă invit să vă uitați la rezultatele unui studiu IRES referitor la comportamentele de consum alimentar ale românilor. Nu e defalcat regional și mi-e lene să caut acum mai multe informații la INS, dar vă asigur că banalul act de a comanda mâncare la birou în București e un lux pentru muuuulți conaționali din provincie și, dacă n-ar fi fost capitala care să tragă în sus niște procente, sunt absolut convinsă că lucrurile ar fi arătat mult mai rău. Chiar și așa, vă atrag atenția că, de exemplu, 32% dintre români nu mănâncă niciodată în oraș, 23% dintre ei doar la ocazii speciale și încă 23% foarte rar. Și sunt șanse mari ca ”mâncatul în oraș” să includă și ideea de a mânca acasă/la birou ceva comandat ”din oraș”, pentru că 67% dintre români declară că își aduc mâncare de acasă pentru prânzul de la serviciu și încă 7% o prepară acolo. Studiul nu pare să includă motivele pentru care doar 25% dintre români comandă mâncare la birou, dar în condițiile în care aflăm de la altă întrebare că 70% dintre români nu sunt atenți la ce mănâncă din motive financiare, aș presupune că cei 75% care își gătesc singuri nu aleg opțiunea asta chiar pentru că vor ei să fie siguri că ingredientele-s bio și în termen, ci pur și simplu pentru că nu-și permit să mănânce în/din oraș.

Așadar, dacă e să am o rezervă pentru campania foodpanda e sloganul din final. ”Nu mai pierde timpul gătind” sună bine, dar s-ar putea să fie un lux pe care mulți să nu și-l permită…

Reclame Vodafone – Cartela Cartelelor

Tura asta parcă le-a cam secat inspirația și, după mine, singurul lucru notabil din seria asta de spoturi e serviciul în sine. Chiar e o idee interesantă să fii ”recompensat” cu trafic de internet pentru cât vorbești. Bine, sigur n-au făcut asta din bunătatea inimiii lor. De fapt, dacă mă gândesc bine, cred că eu vorbesc cel mult 45 de minute/lună la telefon, dar folosesc mai mult de 1 Gb trafic și observ la mulți că aleg să comunice din ce în ce mai mult în scris, prin rețelele sociale sau aplicații gen WhatsApp sau Telegram. Deci s-ar putea să caute să-și ridice un serviciu în scădere, folosindu-se de o relație cu unul în plină creștere.

În fine, revenind la spoturi, e ciudat că reclama, care ar trebui să ambaleze frumos produsul, e mai puțin interesantă decât serviciul în sine… Sau poate că așa mi se pare doar mie, iar publicul-țintă (aparent un pic mai tânăr ca mine) rezonează cu situațiile (deși, chiar și așa, fata cu selfie-ul vorbește tare monoton, iar băiețașul cu mustăcioara hipsterească s-ar putea să fie greu de plăcut de prea multă lume). În rest, nici nu-s convinsă că transmit chiar cele mai sănătoase mesaje și mă sâcâie că toți au ceva de demonstrat altora, dar poate că așa-i și realitatea ”din teren”: