Reclama Agricola – Mese de poveste

Sinceră să fiu, pe mine mă cam amuză spoturile astea noi pentru Agricola Internațional, iar asta pentru că-s ușor ridicole. Dar poate că reclamele nu trebuie să reflecte neapărat realitatea, nu? Poate e cum îmi explica o colegă de facultate cinefilă când îi spuneam că nu sufăr musicalurile, pentru că e atât de neverosimilă acțiunea – filmul trebuie să te deconecteze de realitate. Nu spun că asta m-a făcut să descopăr în mine cine știe ce dragoste nețărmurită pentru filmele în care lumea-și spune povestea cântat și-n pas de dans (ba, culmea, chiar și trecătorii știu bine coregrafia). Însă n-am putut să nu-i dau dreptate. Și într-o anumită măsură poate că și publicitatea ar trebui să ne rupă un pic din ritm.

A, să fiu bine înțeleasă, când am spus că nu reflectă realitatea, nu m-am referit la faptul că naratorul e masa. Asta chiar mi se pare o găselniță destul de simpatică și e într-un joc frumos cu ideea campaniei – ”mese de poveste”. Mă refer la povești în sine.

Adică, pe bune? El află că ea-i gravidă și bagă la cuptor niște copănele? Mh. Hai, fie, să zicem, a fost o metaforă pentru un gest atent. Are cât de cât substanță:

Parcă mai aproape de realitate e că flăcăul ăsta-și calcă pe orgoliu, vrea să-și împace mândra și întinde o ramură de măslin cu ceva nuggets (drăguț că ultima e cumva în formă de inimă):

Însă cea cu salamul de Sibiu e de departe cea mai bizară și artificială. Se agită cam mult actorii și-n plus se știe că femeile mint luni bune după prima întâlnire că se hrănesc cu aer și evită să fie văzute înfulecând… Dar serios vorbind, asta chiar n-a ieșit cum trebuie, deși pot să apreciez că nu m-au servit tot cu eterna poveste a familiei adunate zâmbitoare în jurul mesei la micul dejun. Clișeul ăsta e uzat de muuuuultă vreme:

Oricum, per total, dacă mă amuză, se cheamă că mă binedispun. Ceea ce e de bine. Apoi, am reținut din prima la ce e reclama (prima dată am văzut-o pe cea cu viitorii părinți), iar pe următoarea (cea cu certăreții) am ghicit-o la fix din primele secunde că ar fi tot la ceva de la Agricola… Și nu în ultimul rând, aș mai pune pe lista punctelor pozitive și aspectul vizual foarte viu și prietenos, cald unde trebuie, dinamic unde se cere.

Advertisements

Reclama Orbit cu Ashton Kutcher

Dacă ați strâmbat din nas la spotul din 2013 cu Antonio Banderas, pun pariu că ăsta vă impresionează chiar mai puțin. Măcar Antonio Banderas era ceva mai șarmant și inclusiv textul ori maniera în care se desfășura povestea erau ceva mai bunicele. Nu zic nu, e simpăticuță și fâșneață felia aia de pizza, dar per total nu e cine știe ce capodoperă reclama asta:

Și nici Ashton nu e chiar un actor monumental. Sau, mă rog, eu nu reușesc să-l dezlipesc de rolul din That ’70s Show – nu de alta, dar pe Michael Kelso chiar l-a jucat credibil și la fel de bine i-au ieșit și restul rolurilor (destule) de nătâng care au urmat. A, apropo de serialul cu pricina, de ce Nuțișoara de pe canapea nu e Mila Kunis?

Reclama Orange – Crăciun 2014

Hai Grinchilor și voi, cei cu inimi de piatră, recunoașteți că până și voi zâmbiți un pic la spotul ăsta. E ”warm and fuzzy” și-ți dă o stare de bine, iar noi, marii fani ai spiritului Crăciunului, zâmbim duios până la capăt. Îmi asum că-s teribil de subiectivă tura asta, dar mi se pare că le-a ieșit o reclamă pur și simplu frumoasă, cu o poveste creativă și coloană sonoră pe măsură. Zău, cui nu-i place Frosty the Snowman?

Iar eu apreciez că mesajul comercial e abia la final și nu interferează cu povestea pe parcurs, ci se armonizează cu ea spre sfârșit. Mie chiar mi se pare un spot foarte bine făcut, cu exact ce și cât trebuie din fiecare ingredient important pentru Crăciun și Sărbătorile de iarnă:

PS: Între timp, exact așa cum am estimat, campania care-i are în frunte pe dansatorii Millidge și Doig face furori 🙂

Reclama VEKA – Dr. Fenster

Am văzut la TV spotul ăsta:

Și n-am să mint, mi s-a părut tâmpit. E drept că, pe măsură ce l-am tot revăzut ca să scriu despre el și l-am tot analizat, parcă nu-mi mai pare chiar la fel. Are un umor subtil și e destul de rafinat, ceea ce ar trebui să poziționeze marca exact așa cum și-au dorit. Dar asta descopăr doar când aleg să despic firul în patru. Impactul imediat nu e unul pozitiv. Ceva, undeva, e forțat și nu curge lin deloc, iar aici nici n-am pus la socoteală eternul clișeu al calității nemțești (idee în care, din varii motive, eu nici nu mai cred în mod deosebit).

Oricum, înțeleg că în campania asta ar mai exista un spot și e valabil și pentru el ce am scris mai sus:

Dar dacă e să-mi placă ceva, probabil că e asta:

Psihologul din mine apreciază că Dr. Fenster își joacă foarte bine rolul și cine i-a construit personajul pare să se fi documentat binișor. Mă rog, tot psihologul din mine mârâie un pic la ideea cu pacientul întins pe canapea (pentru că asta e ceva ce în realitate se practică aproape exclusiv în psihanaliză, iar terapiile sunt de muuuuuulte feluri), poate și un pic la gândul că era musai să fie doctor (pentru că avem, social vorbind, o mare problemă cu percepția și diferențierile între nebun și sănătos, psihiatru și psiholog etc., dar înțeleg că ideea de doctor cântărește mai mult, dă mai multă încredere). A, și omulețul meu logic are o mică problemă și cu ”frica de ferestre ieftine” – pun pariu că n-are nimeni temeri dintr-astea, ci mai degrabă frici de ferestre proaste 😀

În fine, ceva ce nu pot să neg e cu siguranță faptul că e o abordare interesantă 🙂

Campania Dedeman

Nu pot să cred câtă vreme a tot rulat Dedeman genul ăsta de campanie:

Încă aud la radio spoturi și încă văd panouri stradale din gama asta. Cred că e cea mai naivă formă de copy. Sunt pur și simplu propoziții cu rimă, fără niciun alt fel de substrat, conotație, dedesubt provocator. Dar din moment ce tot fac așa ceva din 2010 presupun că asta prinde la publicul lor… Singura chestie pe care am apreciat-o cu adevărat de când desfășoară minunea asta a fost faptul că la un moment dat și-au invitat audiența să propună sloganuri noi. Sigur că a fost dublu win pentru ei, însă e ceva ce prea puține companii fac – efectiv și-au manifestat interesul față de cumpărători și i-au implicat în proces. Iar cei care într-adevăr au avut idei bune și au ajuns să-și vadă sloganul publicat pe undeva probabil că au devenit instant clienți etern fideli brand-ului.