Reclama Covalact – Brânzică de casă (de țară)

N-aș putea să vă spun exact de ce n-o am deloc la inimă pe Coana Chiva și tura asta am chiar un extra-ghimpe pentru accentul prea mare care cade pe copilă în spot. Sunt sigură că s-a vrut ”cute” și au sperat că o să topească niște inimi cu ”R/Lică, r/lâu, r/lățușcă și br/lânzică” (probabil au și reușit), dar eu una tind să fiu împotriva folosirii copiilor în publicitate, mai ales acolo unde e evitabil. Hai, n-ai ce te face atunci când vine vorba despre produse special destinate lor, dar aici…

Mă rog, poate spun eu prostii și produsul ăsta e tot pentru copii (doar îi zice brânzică) și-n substrat e chiar campanie de educare nutrițională 🙂

Altfel, întâmplarea face să fiu un consumator fidel al mărcii, pentru că-s cam singurii care oferă un anume sortiment la un gramaj care mi-e mie util. Parcă-parcă începe și Rarăul să se infiltreze, dar nu e de găsit chiar peste tot, spre deosebire de Covalact.

Advertisements

Brânzică de casă Covalact de Țară

Scopul final al publicității ar trebui să fie creșterea vânzărilor și de asta e mereu o problemă faptul că se știe prea puțin despre ce declanșează efectiv decizia de cumpărare. Sunt la mijloc atâția factori încât nu poți să controlezi prea mult procesul. Tot ce poți să faci, din punctul de vedere al reclamei, e să te distingi din mulțime, să te faci memorabil și să stârnești în om dorința de cumpărare. Că s-ar putea să nu te găsească în primul hypermarket în care intră pentru că lanțul X are o înțelegere foarte convenabilă cu un produs concurent sau că pur și simplu îi fură ochii la raft un alt ambalaj sau că cine știe câți alți factori intervin, e altceva.

Ei, bine, v-am făcut introducerea asta pentru simplul fapt că, dacă ar fi să mă iau după reclama asta, decizia mea ar fi sigur în defavoarea produsului. Nu prea înțeleg de ce au ales-o pe Coana Chiva așa infatuată, dar eu nu mă omor după ea. Singura explicație plauzibilă pentru atitudine cred că e dorința de a transmite că e așa sigură pe ea și pe cât de bun e produsul încât își permite să vorbească de sus, dar tare mi-e că în general nu trezește în om chiar ce sperau producătorii. Și, hai, reclama aia cu ”moțata” mai era cum era, dar aici și dialogul e foarte forțat. Auzi, dacă vrea mărgeluțe de mâncat sau ca să și le pună la gât. Ha ha.

În fine, cert e că eu cumpăr de la Covalact destul de des un anumit produs pentru că îmi place și, mai ales, pentru că e cel pe care îl găsesc cel mai ușor (cam peste tot) din gama lui. Așa că, na, vestea bună e că reclama nu e totul. Vestea proastă e că, de regulă, e mult mai probabil ca o reclamă proastă să-ți facă un mare deserviciu, decât ca o reclamă bună să-ți crească simțitor vânzările.