Reclama Raffaello – Ziua Mamei

Spoturile pentru Raffaello arată de ani de zile (dintotdeauna?) la fel – albe și diafane, au fix aceeași coloană sonoră și același mesaj principal (ba chiar și o parte din text e identică). Doar accentul se mai mută din când în când dinspre dragoste spre recunoștință și invers. Doar că n-aș pune asta pe seama lipsei de creativitate/curaj. Pur și simplu cred că oamenii ăștia își permit luxul de a păstra o linie atât de constantă, pentru că n-au nevoie să iasă în față cu nimic ostentativ. Lumea știe exact cine sunt, cum arată și ce gust are deliciul cu ”inima de migdală învelită în…”, iar singura lor treabă e să mai amintească publicului din când în când, pe lângă evenimente importante compatibile cu darurile în dulciuri, că încă există, că vor primi aceeași calitate și că-s bineveniți să se oprească la raft în dreptul cutiei albe și elegante. Da, constanța asta aproape enervantă o pun exact pe seama dorinței lor de a arăta că bomboanele Raffaello rămân exact la fel cum le știm, doar că foarte puține nume din industrie sunt la fel de cunoscute la scară mare pentru a-și permite ”moftul” de a tot rula reclame foarte similare cu o asemenea consecvență:

Reclame de Valentine’s Day 2015

Scriam și anul trecut că mi se pare slabă de tot mișcarea pe frontul de Valentine’s și la fel par să stea lucrurile și anul ăsta. Milka și-a reluat campania cu gesturile mici, dar spotul ăsta nu excelează cu nimic:

Iar singurele alte reclame peste care am dat mai ”inimoase” (deși nici nu sunt sigură că rulează la TV) sunt pentru Orange și Telekom, ambele destul de fade și făcute cam așa, ca să fie ceva:

În rest, o mulțime de concursuri cu mize de nimic pe rețelele sociale, dar probabil că aici s-a mutat acțiunea și se prea poate să fie semnificativ mai eficient demersul (clar e muuuuuult mai ieftin).

Reclama Tic Tac

La începutul anilor ’90 eu eram foarte mică, dar țin minte că tata mai mergea din când în când în delegație la București. Iar când se întorcea îmi aducea mereu o cutie de Tic Tac și mă bucuram de ea ca de un miracol al lumii. Acum pare ciudat ca așa ceva să fie o apariție exotică, dar alea erau alte vremuri…

Cert e că și astăzi am un ceva aparte pentru bomboanele astea mentolate, însă chiar și orbită de emoție, tot mi se par foarte nesuferiți ăștia 2 animați din ultimele spoturi. N-ar fi bai că nu e grafica prea complexă pentru că de multe ori în publicitate/marketing/branding succesul se obține în urma unui ceva aproape stupid de simplu. Dar dialogul…

Nu e ăsta cel mai recent spot, dar mi se pare cel mai răsărit din tot ce a rulat la TV și oricum e relevant pentru categorie:


PS: Ce s-o fi întâmplat cu sloganul ”prospețime cu numai 2 calorii”? Țintea mult mai bine decât ”prospețime în 2 cuvinte” care, la drept vorbind, nici nu prea spune mare lucru…