Reclama La Strada – Înghețată – Taste the World

Mi se par printre cele mai bune spoturi pe care le-am văzut la TV în ultima vreme. N-aș fi ghicit 1.000 de ani că e brand românesc (deși înțeleg de aici că Macromex se ocupă doar de distribuție, iar produsul în sine este produs în Franța). Însă brand-ul e creat de un român (Dan Minulescu) și comunică ireproșabil. Nu mi-e clar de ce au început abia acum să se promoveze mai agresiv, în condițiile în care există din 2012. Adică, sincer, eu, consumatorul, n-am intrat în contact cu numele La Strada decât din greșeală, prin galantarele de la Mega Image (cred?), și întotdeauna mi s-a părut prea scumpă înghețata pentru ceva ce nu mi-e deloc familiar.

Însă, uitându-mă la pagina de Facebook, nu pare că ar fi stat pe loc nici până acum. S-au promovat destul de exlcusivist, iar asta e în perfect acord cu identitatea lor și cu scopul de a se impune pe nișa premium, dar trebuiau să facă de mai mult timp ce au făcut acum (nu de alta, dar putere de cumpărare sănătoasă au și alte categorii în afară de fashioniste și dorobanțieri 😀 ).

Oricum, revin, reclamele care apar acum la televizor sunt superbe, seducătoare și foarte senzoriale. Sunt câte 23 de secunde pline de culoare, de armonie vizuală, de sunet perfect ales și tot așa. Chiar îmi lasă senzația că simțurile pe care nu mi le-a atins spotul trebuie stimulate și ele și-mi induc ideea că gustul va fi pe măsura experienței vizuale ireproșabile. În plus, au ales simboluri foarte bune și mi se pare foarte inspirat că pun accent pe conceptul de aromă la superlativ:

Advertisements

Reclama Vel Pitar – Graham

Am fost foarte tentată să scriu la vremea ei despre reclama cu blonda și bruneta, pentru că mi s-a părut cam… Cum să-i spun frumos? Tâmpițică? (Deși n-aș băga mâna-n foc că n-a prins de minune la un anumit segment de public.)

Apoi au continuat să se promoveze cu o altă reclamă cu umor discutabil, dar parcă un pic mai reușită. Mă rog, au încercat să fie simpatici și jucăuși, dar din punctul meu de vedere nu prea le-a ieșit grozav (iar flăcăiașul cu ”pâinica” e groaznic):

Așa că mă bucur să văd că au încercat și o altă abordare, ceva mai serioasă și cu patină, cu iz de istorie și tradițional, clar mai consistentă și probabil menită să atingă un alt target. Și mi se pare inspirată și alegerea în sine a produsului, pentru că e încă în trend ascendent atenția pentru aspectele nutriționale ale alimentelor:

Reclama Croco – Biscuiți – Piloții, Lovitura de la 11 metri și Sărutul

Umor la granița ridicolului, cu situații complet improbabile, dar n-a ieșit așa din greșeală. Ăsta a fost scopul de la bun început, e asumat, iar la final nu rămân cu senzația că ar fi ceva chiar forțat. Ideea din substrat e că produsul ar fi atât de bun, încât îți deturnează complet atenția de la ceva ce ar fi în mod normal prioritatea ta absolută.

Sincer, deși nu e neapărat genul meu de umor, tot mi se pare că au ieșit niște spoturi destul de simpatice, dar poate că sunt profund subiectivă din cauza faptului că-mi plac mult sticksurile Croco (alea lungi, mai ales dacă-s mai ”bronzate”).

Mă mir că sunt chiar de 20 de ani pe piață și mă întreb de ce au ales acum să se promoveze. Mă rog, ca perioadă a anului e numai bună, pentru că-i post și cred că asta le crește un pic vânzările. Dar de ce acum? 🙂

Reclama Alex – Detergent pentru parchet – Iubește lemnul

M-au ferit forțele Universului de contact direct la TV cu mostra asta sublimă de publicitate tâmpită, dar n-am motive să nu cred că ar exista. Prea multe n-am de zis, așa că vă urez direct vizionare plăcută!

Bine, hai să fiu un publicitar riguros, să fac un pic de teasing și să vă fac să vă doriți să vă uitați la spot:

Capodopera are în centru o pisi blondă, întinsă pe jos și mângâind satisfăcută parchetul. Te privește sfredelitor în ochi și te întreabă provocator dacă ”tu doar îți cureți parchetul”.

Hai, mai zi păpușe, tu ce-i mai faci?

Acum, sincer, pe cine a convins reclama asta să cumpere produsul? Sau măcar pe cine credeți că-și propunea să convingă, pentru că le suspectez pe gospodinele de un anumit fel (cele pe care le suspectez eu că ar putea fi în core-target pentru un detergent de parchet care se cheamă Alex) că n-ar răspunde chiar la genul ăsta de mesaj. Eu, mulțumesc, dar rămân cu Mr. Proper. E posibil să am un fetiș pentru chelioși animați care vin instant când îi chem prin fluierături…

Reclama Angelli Cherry

E cineva (major, desigur) care n-a băut în viața asta Angelli? 🙂 Nu cred. Revelioanele înseamnă de ani buni pentru mulți șampanie vin spumant Angelli și cam tot de atâta timp are lumea-n casă și-un Cherry, ca să fie ”ceva dulce și pentru fete”. Înțeleg din site-ul lor că sunt în România deja de 20 de ani, deci pot spune că-i știu cam de-o viață. Și da, deși în 1988 n-aveam decât 10 ani, mi-amintesc bine reclama asta și mi se părea și atunci într-un mare fel:

Acum rulează tot un spot foarte senzual, deși parcă-i mai puțin sugestiv (nu știu, o fi CNA-ul mai refractar acum?) și are multe detalii fine și provocatoare care-l fac foarte intens. Atâta doar că e ceva un pic ”off” la protagonistă. E o femeie frumoasă, nimic de zis, și presupun că zâmbetul ușor malefico-seducător-disprețuitor e parte din rol (înțeleg de ce!), dar parcă n-arată bine pe ea:

PS: Între timp a apărut un spot și pentru vinul spumant. Arată bine, e la fel de senzual, dar e interesant cum s-a transformat metafora aventurii din ”preludiul unei aventuri” 😉

Reclama Depanero – Reparăm ce bagi în priză

Poate că ați observat că acum vreo 2 săptămâni și-au schimbat ușor interfața unele dintre blogurile mari din România și aveau la secțiunea de comentarii chestii de genul ”șef de scară”, ”administrator de bloc”, ”unul de la patru” puse în fața numelor comentatorilor? Mie mi s-a părut o idee foarte simpatică și ideea se asorta și cu-n banner de la Depanero pe undeva pe site. Bonus, poate pentru că am eu o slăbiciune pe nișa asta, am apreciat și logo-ul.

Oricum, întregul proces de rebranding pe care și-l fac acum oamenii ăștia e bine gândit (nu, nu e lansare, e rebranding, probabil destul de necesar, pentru că din 2011 până acum eu n-am auzit de Servskills) și am apreciat că a început cu o campanie mai puțin convențională în mediul online și a continuat cu spoturi simpatice la TV. Încep cu favoritul meu, cel cu frigiderul, care chiar m-a amuzat:

Urmează unul bunicel, cel cu laptopul, deși e clar că n-am cum să rezonez cu povestea:

Și termin cu cel care parcă a ieșit un pic tras de păr, dar hai să fie aici și reclama cu mașina de spălat:

Au în spate același concept, unul foarte inspirat, și cred că nu întâmplător au ales să îl ilustreze prin cele trei obiecte. Chiar și mie, la nivel de logică, îmi vine să spun că pentru cele trei s-ar putea să aibă cea mai mare cerere, fiind necesare, uzuale și suficient de scumpe încât să nu-ți permiți noi achiziții ad-hoc. Presupun că ei le-au ales și pe baza experienței concrete pe care o au, dacă tot repară chestii din 2011, special ca să ajungă direct unde-i doare pe mulți.

Nu pot decât să sper că vor profita de startul bun și vor oferi și servicii de calitate ca să crească frumos (iar asta le-o spune un om căruia i s-a stricat cândva frigiderul în Iulie și încă are coșmaruri cu un piept de pui care a cam făcut picioare).

Reclama Carpatina TV – Știri din sport

Prima reclamă din serie a fost aia cu minutul de sănătate și, din păcate, așa slăbuță cum a fost, pare să fi fost cea mai răsărită:

Despre telenovela naivă cu soacra am mai scris aici.

Dar asta cu știrile din sport… Dumnezeule! 🙂 Nu-i nimic de capul ei, exceptând bustul generos al blondinei. Așa că măcar bucurați-vă de varianta necenzurată:

Zău, cum ajunge așa ceva să ruleze la TV? Timpul de emisie e scump! Și, sincer, trece prin multe mâini și minți ideea și prin mulți ochi până la difuzare. Cum de nu se trezește nimeni din lanțul decizional să urle că-i o reclamă foarte, foarte proastă?! Făcând abstracție de multe aspecte, hai să zicem că e pe tipicul reclamei la bere, iar dacă scopul e să-i atingă pe masculii alfa, pun pariu că orice mascul alfa care se respectă din categoria vizată de ei nu se omoară cu aportul generos de apă!