Reclama Mototol cu pisici

Țineți minte reclama cu iepurașii? Pun pariu că da, pentru că era simpatică și în complet contrast cu tot ce mai rula în pauzele publicitare înainte de Crăciun. Ei bine, când am văzut-o pe asta mi-am spus că acum sigur au dat lovitura, iar motivul e simplu – știți că circula mitul ăla care spunea ceva de genul „conținutul e rege”? Oricât de rege ar fi (deși trebuie spus că zilele astea se cam clatină paradigma), pisicile sunt stăpânele absolute ale internetului. Adică, zău, poți să muncești ca berbecul ore bune să documentezi un articol, să-l scrii cu suflet, să-l corectezi, să-l periezi, să-l publici în n locuri și la final să n-ai cine știe ce feedback; dar dacă trântești o poză cu o mâță n-are cum să nu ia măcar un Like/+1/etc.

OK, glumesc puțin, pentru că strategia asta nu prea merge la branduri serioase. Însă spotul în discuție e un exemplu minunat de cum poți adapta o chestie foarte populară la un brand serios. Așa că mi-a fost clar din primele secvențe că au făcut o mârșăvie sublimă cu pufoșeniile feline…

Dar (vorba teleshoppingului) „asta nu e tot!”. Mie-mi miroase un pic și a trolling, pentru că „ștersul cu pisica” a fost un subiect fierbinte după ce a început să apară la TV reclama la Oskar. Nu poți să fii sigur că au încercat să se urce pe valul acela și că ar fi aruncat o săgeată ironică în acea direcție (pentru că și primul spot din serie a fost cam în aceeași linie), dar dacă e intenționată referința, ei bine, din partea mea e cu aprecieri pentru finețe 🙂

Și dacă nu-i intenționată (sau n-ați remarcat asta) tot nu contează. Simt că vă place reclama (și am oarece indicii și din statistici). Așadar, vizionare plăcută:

Reclama Oskar – Motanul și peretele

Am văzut reclama asta în urmă cu vreo săptămână și nu mi s-a părut suficient de în-niciun-fel ca să scriu despre ea. Zăcea undeva, spre fundul listei de idei de spoturi pe care le-aș aborda. Nu e nici vreo capodoperă creativă și are inclusiv un umor destul de îndoielnic (sau, în fine, sigur nu e genul meu de umor). Dar ce să vezi? O reclamă absolut banală începe să fie văzută și discutată de o mulțime de oameni (care în mod normal n-ar fi băgat-o în seamă), pentru că s-au găsit niște indivizi cărora să li se pară că prezintă imagini cu violență împotriva animalelor.

Da, da, s-au trimis și sesizări la CNA (măcar vreo 20 până la momentul în care vă scriu despre asta)…

Mie mi se pare absolut ridicol și cred că e o formă de hiper-sensibilitate. OK, poate-s eu biased, pentru că-s mai degrabă o așa-numită dog person (deși iubesc animalele de toate felurile), însă nu văd problema reală din spatele imaginilor:

Din păcate pentru ei, omuleții de la Deutek nu prea au cum să reacționeze ca mine – să ridice o sprânceană și să meargă mai departe – așa că au fost nevoiți să transmită un răspuns oficial care să calmeze asociațiile și cetățenii hiper-sensibili. Răspunsul pe lung îl găsiți aici, iar varianta pe scurt sună cam așa: mâța cu care s-a șters peretele era de jucărie (mă amuză că a trebuit să vină și cu poze doveditoare, ba chiar o s-o prezinte drept probă, dacă e cazul) și întreaga situație prezentată în reclamă era atât de absurdă încât n-are cum să instige autentic la abuz.

Din fericire pentru ei, cred că vor beneficia de o tonă de word-of-mouth și-o să-și scoată toți banii spotul ăsta (repet, banal!). E întotdeauna de discutat și aspectul ăla tăios cu publicitatea negativă, dar vreau să cred că hiper-sensibilii sunt, de data aceasta, o minoritate foarte restrânsă.

Reclama LaDorna

Nu știu dacă încă mai rulează la TV, dar cert e că l-am văzut în perioada Sărbătorilor și tăia frumos și eficient bucla de reclame cu Moș Crăciuni și zăpadă, strategie bună, la fel ca a celor cu Mototol. De fapt, prima dată când am văzut spotul am crezut că e tot la șervețele, pentru că am prins fix cadrul cu iepurașii.

Ciudat e că nu doar iepurașii și verdele ăla crud îmi lasă o senzație acută de familiar – cumva, parcă tot spotul e sincretic, cu elemente care s-au remarcat în alte campanii, iar la final, deși nu e o reclamă proastă, parcă nu-i nimic al ei și nu-mi lasă senzația că ar fi specială în vreun fel. De exemplu, văcuțele, deși nu sunt mov, ci albe, și-n ciuda faptului că (logic și procesual) vacile ar trebui să fie legate mult mai firesc de lapte și nu de ciocolată, prima și puternica mea asociere e cu Milka, nu cu LaDorna.

A, și mai e și povestea asta cu ținutul, care mă duce cu gândul la campaniile Napolact, deși ăștia măcar nu mă mint că ținutul ăla (destul de alpin la vedere) ar fi românesc. Și aproape că nu vreau să mă gândesc că numele lor în sine mă duce întâi de toate cu gândul la alt produs – la Dorna, deci la apă și nu lapte…