Reclama pentru Leuștean cu Andreea Marin

Era o seară ploioasă de ianuarie… Și ce poți să faci într-o seară ploioasă de ianuarie? Poți să-ți faci curat în lista de ”prieteni” de pe Facebook. Dar e de bun simț să mai încerci o dată să-ți clarifici dacă într-adevăr îl cunoști sau nu pe Xulescu înainte să-l ștergi, așa că mai scurmi prin istoricul lui. Și uite așa am găsit eu în timeline-ul unui ”prieten” total necunoscut o parodie după reclama la condimentele Cosmin. Altfel, zău că nu mi-aș fi amintit de spotul ăsta, probabil nici măcar dacă era să cumpăr leuștean la plic din gama cu pricina…

V-am făcut o introducere atât de lungă pentru că despre reclamă nu sunt multe de spus. Mie mi se pare… Hai s-o spun frumos – neinspirată. Cred că nici dacă filmau spotul în perioada în care Andreea Marin atingea apogeul popularității nu puteau să spere la rezultate fabuloase cu femeia fatală care cumpără leuștean, doamna din spatele geamului exagerat de entuziasmată, mâna sinistră din grădină etc. Clar nu e în topul celor mai bune reclame din 2012 🙂

Advertisements

Reclama Allianz Țiriac – Te aștepți să nu aștepți

Reclamă clasică de tip testimonial care, cel puțin teoretic, atinge omul fix unde trebuie când vine vorba de categoria asta de produs. ”Te aștepți să nu aștepți” e reperul de perfecțiune pe nișa asigurărilor unde toată lumea se plânge că durează o grămadă de timp fie până ți se repară mașina, fie până îți recuperezi banii, iar asta de regulă pentru că te tot plimbi între service și asigurator, auzind mereu că celălalt ia decizia de inițiere a reparațiilor. Habar n-am dacă se țin de cuvânt cei de la Allianz Țiriac, dar știu sigur că e infinit mai rău să promiți ceva și să nu livrezi, decât să nu fi spus nimic de la bun început, mai ales pentru că, oricât de neplăcută e situația reală de pe teren, lumea n-are ce face și ia situația descrisă mai sus ca reper de normalitate. Așa că, dacă s-ar ține de cuvânt, ar câștiga enorm, cum la fel de bine pot să piardă mulți clienți dacă se laudă și nu fac.

Din păcate nu găsesc pe nicăieri spotul. A fost cândva într-o secțiune a site-ului lor, dar pagina nu mai există. Și genul ăsta de comportament nu-l înțeleg. Nu e prima oară când vreau să scriu despre ceva și nu găsesc nicăieri pe Internet reclama. Și chiar dacă ar fi ascunsă pe undeva, e cam degeaba dacă nu o poți găsi ușor, nu? Oare marile firme din România încă n-au înțeles că viitorul e on-line? Nici nu mai vorbesc de faptul că pierd enorm și prin absența din rețelele de socializare, dar nici pe site să nu-ți pui reclamele? Efectiv îți limitezi expunerea! Uite, reclama aia la Gillette cu Bănică (despre care eu n-am avut cine știe ce părere, dar uite că e căutată de nu-mi vine să cred!) a fost promovată și pe Facebook de încă o serie de mărci distribuite de Procter&Gamble și-am văzut o mulțime de Like-uri, Share-uri și comentarii. De ce n-ai profita de asta? Poate fi o sursă extrem de eficientă de publicitate gratuită!

Reclama AXA Asigurări – Protecție și control asupra investiției tale

Ăsta e genul de reclamă la care mă refeream aici atunci când spuneam că spoturile generice făcute să ruleze în aceeași formă în mai multe țări sunt o idee proastă, pentru că se întâmplă să nu se pupe niște chestii culturale. Și n-am să spun neapărat că tendința de a pune bani deoparte nu ne e caracteristică, dar nu pot să nu remarc motivul pur american al căsuței în copac. E un element-cheie în spot, dar nu e nici pe departe un simbol românesc. De altfel și familia e pur americană… Mă și mir că au ratat celebrul gărduț alb 🙂

Dar din moment ce oamenii și-au propus să ”re-definească standardele”, presupun că nu se împiedică în adaptări culturale…

Apilarnil Potent – Pune trântorul la treabă

Fie că aveți sau nu nevoie de produs, trebuie să recunoașteți că e o reclamă teribil de simpatică. Sigur că această caracteristică (de a fi simpatică) nu e nici pe departe de ajuns în lumea publicității, dar e un mare plus, iar eu cred că va fi și eficientă pentru că abordează cu umor o problemă delicată.

Milka, Jacobs și decorațiunile de iarnă

Nu știu vouă, dar mie nu-mi plac spoturile făcute pentru alții și ”dublate” în limba română. Parcă demonstrează o lipsă de interes față de o piață întreagă dintr-o anumită țară. Adică de ce pentru … ai putut să filmezi un spot și pentru români nu? La unele reclame e mai rău pentru că nu se pupă niște elemente nici din punct de vedere cultural, dar chiar și aici, unde s-ar potrivi numai că se vede cum buzele actorilor nu se mișcă ”românește”, tot nu e de bine. Sau cel puțin ăsta e sentimentul meu.

PS: Am auzit că stau la fel de prost ca și Coca-Cola în ceea ce privește recuperarea premiilor. Și zău că nu e vorba de fibra aia mioritică dornică de ciubuc, dar pur și simplu nu e ok când nu livrezi ce promiți.

Brânzică de casă Covalact de Țară

Scopul final al publicității ar trebui să fie creșterea vânzărilor și de asta e mereu o problemă faptul că se știe prea puțin despre ce declanșează efectiv decizia de cumpărare. Sunt la mijloc atâția factori încât nu poți să controlezi prea mult procesul. Tot ce poți să faci, din punctul de vedere al reclamei, e să te distingi din mulțime, să te faci memorabil și să stârnești în om dorința de cumpărare. Că s-ar putea să nu te găsească în primul hypermarket în care intră pentru că lanțul X are o înțelegere foarte convenabilă cu un produs concurent sau că pur și simplu îi fură ochii la raft un alt ambalaj sau că cine știe câți alți factori intervin, e altceva.

Ei, bine, v-am făcut introducerea asta pentru simplul fapt că, dacă ar fi să mă iau după reclama asta, decizia mea ar fi sigur în defavoarea produsului. Nu prea înțeleg de ce au ales-o pe Coana Chiva așa infatuată, dar eu nu mă omor după ea. Singura explicație plauzibilă pentru atitudine cred că e dorința de a transmite că e așa sigură pe ea și pe cât de bun e produsul încât își permite să vorbească de sus, dar tare mi-e că în general nu trezește în om chiar ce sperau producătorii. Și, hai, reclama aia cu ”moțata” mai era cum era, dar aici și dialogul e foarte forțat. Auzi, dacă vrea mărgeluțe de mâncat sau ca să și le pună la gât. Ha ha.

În fine, cert e că eu cumpăr de la Covalact destul de des un anumit produs pentru că îmi place și, mai ales, pentru că e cel pe care îl găsesc cel mai ușor (cam peste tot) din gama lui. Așa că, na, vestea bună e că reclama nu e totul. Vestea proastă e că, de regulă, e mult mai probabil ca o reclamă proastă să-ți facă un mare deserviciu, decât ca o reclamă bună să-ți crească simțitor vânzările.

Hexoral, pardon, Hexoraletten

Nu știu dacă vă amintiți, dar prima dată când a intrat pe piața din România, produsul ăsta se numea Hexoral. Evident că n-a fost chiar cea mai inspirată alegere, pentru că până și maică-mea, femeie serioasă de o anumită vârstă, constata că prea seamănă numele ăsta cu altceva. Probabil și-au dat seama și ei la un moment dat și l-au re-botezat Hexoraletten (N). E drept că nu sună chiar românește, dar decât neaoș și nepotrivit, mai bine așa, nu? 🙂