Cum a fost la Webstock 2015

webstockRo

Este prima ediție la care ajung la fața locului, așa că nu am termen de comparație, dar mie mi-a plăcut mult ce am găsit acolo. A fost foarte multă lume, deci au fost oportunități din plin pentru socializat și închegat noi colaborări, iar din punct de vedere organizatoric eu nu am absolut nimic de reproșat.

Ce mi-a plăcut din ce am auzit? O mulțime de lucruri și nici nu mă așteptam la altceva având în vedere că tema evenimentului a fost legată de cei care schimbă jocul. Informațiile punctuale care mi-au trezit cel mai mult interesul le găsiți pe pagina de Facebook. Le-am scris repede, la cald, imediat după ce le-am auzit, ca să nu le uit.

Iar ce mi-a rămas cel mai bine întipărit în minte vă scriu mai jos (au trecut deja câteva zile de la Webstock, așa că informația s-a mai decantat și ce urmează e sigur esența, cel puțin pentru mine):

  • Povestea lui Andrei Roșu (pe care o puteți citi cu lux de amănunte aici) m-a lăsat cam fără cuvinte. Auzisem de el, știam despre performanțele cu Ironman și câteva dintre toate nebuniile supra-omenești pe care le-a făcut, dar motivația lui m-a atins într-un punct sensibil… Oricum e extraordinar ce a realizat în condițiile în care a început să alerge abia la 33 de ani, dar motivul pentru care a început să alerge sună cam așa: devenise tată și la un moment dat și-a dat seama că cel mic învață prin imitație, așa că s-a hotărât să-i dea un exemplu sănătos. Și cred că reușește cu vârf și îndesat să-i dea lecții extraordinare despre limite, succes și alegeri.
  • Andrea Rossini (Director la Vodafone pentru Consumer Business Unit) este unul dintre cei pe care îi ascult mereu cu plăcere. De la el am aflat despre câteva direcții noi în care merge Vodafone (partea cu telemedicina e, sigur, ceva remarcabil), am văzut primii pași ale celor două campanii care încep să prindă contur frumos zilele acestea (aplicația de fitness cu ciobanul Ghiță și transhumanța, respectiv toată structura din jurul ideii simple cu #HaiSimona) și am aflat și câteva informații tehnice interesante (le găsiți pe toate pe Facebook, inclusiv pe cea cu Ploieștiul, care este orașul cu cea mai mare viteză a internetului broadband din Europa și pe locul al treilea din LUME). Cred că am mai spus asta pe-aici, dar pentru mine Vodafone este un reper pentru piața din România pe partea de publicitate, marketing, comunicare; la ei observ cele mai multe campanii derulate (frumos) în paralel, pe cele mai multe canale și spre cele mai multe segmente; la fel, au avut destule idei de spoturi și campanii îndrăznețe, foarte bine executate și, nu în ultimul rând, au luat în fiecare an titlul de Top Social Brand în România. Deci fac bine ce fac și de fiecare dată când am ocazia să aud de la un om din interior câte ceva despre ce și cum fac, pentru mine e o adevărată plăcere.
  • Fotograful Dragoș Lumpan are un proiect absolut spectaculos – Ultima Transhumanță – și mie mi s-a părut uluitoare perseverența cu care s-a încăpățânat să tot meargă înainte în ciuda faptului că a întâmpinat piedici serioase aproape la fiecare pas. Mă bucur că în sfârșit lucrurile par să meargă (mai) lin în direcția cea bună și n-am niciun dubiu că filmul va ieși extraordinar.
  • Erwin Albu, deși numele s-ar putea să nu vă sune chiar foarte cunoscut, este omul care a inițiat demersul cu autoservirea și plata după conștiință 🙂 sigur ați văzut distribuite în rețelele sociale pozele și poveștile cu omulețul care și-a lăsat la poartă marfa, iar trecătorii erau liberi să-și aleagă ce vor și să lase în cutia poștală câți bani considerau că merită produsele. Ideea e frumoasă (deși pe noi fiscalitatea și birocrația ne sufocă în detalii și limitări artificiale), iar faptul că și el e un tip foarte simpatic și volubil n-a stricat deloc în prezentare.
  • Michele Grassi de la Enel mi s-a părut că a fost chiar curajos să vină și să vorbească la Webstock, pentru că masele nu se omoară după reprezentanții companiilor-mamut, mai ales dacă e vorba de companii care furnizează utilități (și, zău, pun pariu că ai și tu măcar o pățanie cu Enelul și-ți amintești rapid de cel puțin încă una povestită de vreun cunoscut). Însă eu apreciez foarte mult că Enel a înțeles că e important să stabilească un contact ceva mai uman cu beneficiarii serviciilor și mie mi se pare că de vreo 2 ani comunică din ce în ce mai bine în acest sens. Au făcut o aplicație prietenoasă care te scapă și de statul la coadă, vorbesc despre orientarea spre viitor, au conturi active în rețelele sociale, publică și conținut sensibil (adică postări informative îndulcite de chipurile brute, muncite, ale angajaților) etc. Sunt bine. Din păcate, prezentarea de la Webstock am impresia că a fost cam prea tehnică pentru ce era dispusă majoritatea publicului să digere; mie nu mi-a displăcut și l-am ascultat cu atenție până la capăt – ba chiar mi s-a părut interesantă observația referitoare la modelul de distribuție al energiei electrice, care a cam început să fie perimat în forma actuală, pe care o moștenim de la Tesla, și care se îndreaptă și el spre epoca digitală și un altfel de control).
  • Cornel Ilie cred că a fost cea mai mare surpriză pentru mine. Deși sunt în target, nu cred că am fost vreodată fan VUNK, nu m-am îngrămădit la concerte, n-am fost leșinată după solist (bine, între noi fie vorba, nici nu prea asociam numele cu un chip) etc. Însă omul care a vorbit pe 2 octombrie la Marriott mi s-a părut excepțional. OK, se vedea că e obișnuit să fie în fața mulțimilor, pentru că era de un firesc enervant și vorbea cu o dezinvoltură sfidătoare 🙂 (mai ales dacă ar fi să îl compar cu Dragoș Lumpan, care, din ce văd e un fotograf excepțional și spune vizual povești vibrante, dar calitățile de speaker, îmi pare rău, îi lipsesc cu desăvârșire; sau chiar cu Michele Grassi, care, deși vorbește corect în fața publicului, nu reușește să capteze la fel audiența, dar poate că nu-l ajută nici materialul destul de tehnic?). Și nu a fost vorba doar despre Cornel Ilie, ci și despre inovațiile care se leagă de trupa VUNK, curajul lor uriaș de a fi diferiți (în privințe aproape anti-comerciale pe ici, pe colo), deschiderea spre nou, profunzimea mesajelor etc.

Dintre micro-conferințe m-a interesat în mod special secțiunea de „knowhow”. De la Mugur Pătrașcu (ca întotdeauna) am aflat o mulțime de chestii interesante (și pe acestea vă invit să le citiți pe-ndelete de pe Facebook, dar cred că merită să menționez și aici o idee absolut esențială pentru succesul în social media – se tot vorbește despre goana pentru conținut și adesea alergăm după mult conținut, dar scopul ar trebui să fie conținut puțin și atât de bun încât să genereze multe interacțiuni). Mădălina Uceanu a prezentat niște date destul de interesante despre ce se întâmplă pe piața muncii cu activitățile de social media și mai ales cu cei care le îndeplinesc; n-au fost neapărat informații surprinzătoare (poate cu excepția limitei superioare a veniturilor din așa ceva, dar aici mai trebuie nuanțate lucrurile), însă e bine că se conturează din ce în ce mai clar niște direcții ferme și o stare de echilibru, stabilitate. Andrei Cismaru e tot timpul simpatic și mi-a plăcut că am putut să văd o mică mostră de strategie diferențiată pe canale specifice în funcție de public (local, regional, global) pentru un brand global. Și mi-a mai plăcut mult și conceptul de Bridge de la Golin, prezentat de Raluca Duță – mi se pare foarte mișto (și, făcut bine, foarte eficient), dar foarte greu să monitorizezi în timp real tot ce se întâmplă și să reacționezi rapid, să te urci repede pe val (nu pot decât să sper că au și libertate deplină din partea clienților, pentru că toți timpii care se pierd în aprobări, ierarhie și birocrație costă, chit că e un demers riscant să adaptezi mesajul de brand instant la o tendință abia apărută).

Oricum, mi-a plăcut mult ce s-a întâmplat acolo și au fost și o mulțime de activări simpatice, cam toate cu #hashtag propriu, de la Bitdefender, Raiffeisen, Coca-Cola, HP, McVitie’s, McDonald’s, Gerovital și nu în ultimul rând Staropramen, care chiar a făcut o chestie foarte, foarte mișto cu mașina aceea de scris 🙂

Mulțumesc, Evensys, Vodafone și tuturor celorlalți parteneri care au contribuit la starea mea de bine de vinerea trecută! Mulțumesc, Cristian Manafu pentru ocazia de a participa la un eveniment cu substanță, util, plăcut și bine organizat! Mulțumesc și ție, Chinezule, mai ales pentru zâmbetele pe care știi să le trezești publicului cu care comunici! 🙂

PS: Suvenirul care mi-e cel mai drag este lampa (?) aceasta simpatică, utilă și foarte inspirată de la Vodafone (și am apreciat la justa valoare inclusiv mesajul jucăuș de pe ea: „pentru vizibilitate în online”).

photo151922176355838141

PPS: Îmi pare rău că n-am reușit să rămân la partea cu premiile (și cu atât mai mult îmi pare rău că am ratat petrecerea), dar mi-am făcut temele ulterior și cred că toți câștigătorii și-au meritat din plin locul 🙂

Reclama Vodafone – Ciobanul Ghiță și Game of Thrones

Vodafone revine cu un personaj care a prins grozav la public – ciobanul Ghiță – și combină asta cu uriașul val de popularitate (și/sau controversă) al serialului Game of Thrones (Urzeala tronurilor). Nu mi-e foarte clar de ce au așteptat chiar până la sfârșitul sezonului să lanseze spotul, pentru că sigur s-ar fi urcat mult mai tare pe val dacă prindea măcar avalanșa discuțiilor aprinse despre Ion Zăpadă (Jon Snow) din ultimul episod. Și mai cred că era material destul încât să iasă o reclamă senzațională, dar tot le-a ieșit ceva destul de simpatic din abordarea asta paralelă cu sumanele, ciobăneștii, șopârlele și, mai ales, iarna care vine! 🙂

Top Social Brands 2015

Vineri am participat la conferința Top Social Brands, organizată de Revista Biz. Și am plecat de acolo foarte recunoscătoare, pentru că m-am ales cu o mulțime de informații interesante. De fapt, ca să fiu sigură că nu uit nimic esențial, am încercat să consemnez în timp real aspectele care mi-au atras cel mai mult atenția și le găsiți în continuare pe pagina de Facebook.

Însă, ceea ce nu am publicat acolo a fost topul în sine, top care, pentru prima dată, a inclus 75 de nume și nu doar 50:

Ar fi multe de discutat pe marginea acestui top, dar probabil că prima și cea de-a 26-a poziție sintetizează perfect ideile-cheie care mi s-au întipărit cel mai bine în minte la conferință. Vodafone, primul clasat în top în ultimii șapte ani este unul dintre cele mai active branduri, cu campanii integrate și mișcări foarte inspirate. Iar pe locul 26 veți găsi, în premieră, brandul TNT; practic, nici măcar nu se poate spune că ar fi fost prezent în social media până acum, așa că e de-a dreptul surprinzătoare intrarea lui în top și direct atât de sus. Explicația? Curajul de a încerca idei foarte neconvenționale (curaj care pare să le lipsească cu desăvârșire celor mai mulți dintre jucătorii de pe piața românească). S-au gândit la conceptul de #livrarespecială și s-au jucat teribil de frumos cu el: au făcut livrări cu drona, au „livrat” copii în excursie cu limuzina, au profitat de valul cu șpagatul lui Van Damme și l-au reinterpretat în varianta proprie etc. Bravo lor!

Aștept cu interes ediția de anul următor și sper ca toți cei din top (și alții) să evalueze aceste rezultate și să acționeze în consecință. Chiar e nevoie de mai mult curaj și de mai multă creativitate! 🙂

Reclama Vodafone – YouTube și saltul cu parașuta

Nu e chiar rău spotul și îmi place că Vodafone se joacă destul de mult cu ideea asta a românilor ”cu inițiativă”. Nu știu dacă vă amintiți, dar primele campanii din serie au fost despre cu totul altfel de inițiative, dar e păcat să nu profiți de bogăția semantică a limbii române și să întrupezi ideea în diferite forme. În rest, deși nu-s musai fanul genului, abordarea aspirațional-motivațională e o nișă fertilă și au cuplat-o bine cu muzica și povestea.

Mă rog, ar putea să mă sâcâie un pic mențiunea aia cu ”poveste reală”, dar publicitatea și, în general, poveștile și cuvintele sunt foarte deschise interpretărilor. Adică e clar că n-avea Vodafone plantate echipe care să filmeze în câteva case până-l năpădea pe vreun subiect curajul să facă ceva WOW și l-au tot urmărit până la finalul actului. Dar am să presupun că a fost cu adevărat primul ei salt cu parașuta… (ceea ce, desigur, nu-i lucru mic, iar eu nu prea mă văd făcând așa ceva în viața asta).

Campania SOS Satele Copiilor – Mama – Cel mai important cuvânt

Am fost astăzi la cinematograf și abia așteptam să mă hlizesc cu pinguinii. Dar uite că-n alea douăzeci de minute (da, 20!) de reclame care preced filmul în sine au apărut pe undeva prin sală luptătorii ninja invizibili care taie ceapă și m-au sensibilizat fix la spotul ăsta:

Dar serios vorbind, chiar au făcut o treabă foarte, foarte bună cei de la DDB România cu această campanie și sper să se adune donații de să nu mai știe ce să facă oamenii de la SOS Satele Copiilor cu atâția bani! Altceva n-am ce spune. O reclamă bună din categoria asta o simți și-o trăiești, n-o povestești și n-o analizezi.

PS: Habar n-am cum funcționează lucrurile astea, dar mie mi-a sărit în ochi (și nu în cele mai magenta nuanțe) faptul că Telekom nu apare alături de Orange și Vodafone în povestea asta…

Reclama Vodafone – Bunici de Duminică

Vodafone face multe spoturi și, măcar probabilistic vorbind, e de așteptat să nu fie chiar toate capodopere. Poate unele nici nu-și propun asta, pentru că e important să transmită cât mai clar un mesaj precis și atât. Sigur, au rulat la TV și reclame foarte bune (de exemplu), ba, chiar și campania cu Ghiță, unde părerile au fost destul de împărțite, s-a dovedit a fi un real succes. Doar că-n ultima vreme am văzut la rând aproape numai spoturi stupide, ca cele din campania cu familia Stanciu sau cele cu băieții ăia care chipurile inventaseră aplicația Reputador. De fapt, în topul meu al mostrelor nefericite recente conduc degajat spoturile cu Zonga și arhitecții, respectiv:

Din fericire, pare să-i fi lovit din nou și inspirația aia bună, iar campania cu Bunicile de Duminică e chiar simpatică 🙂

PS: Între timp a apărut și spotul acesta, iar eu îl văd ca pe o mișcare foarte inspirată din partea celor de la Vodafone:

Reclama Vodafone – Supernet

La vremea lui, teaser-ul mi-a plăcut:

Ba, chiar azi am citit la cineva că și serviciul e chiar bun. Dar cui i s-a părut că spoturile astea au ieșit bine?!

Cel mult pot să accept că reclamele astea două îi țintesc pe cei de vârsta unchiului. Dar nu pe toți, ci doar pe ăia care percep foarte distorsionat ce înseamnă ”cool” și se străduiesc exagerat de mult să intre-n grațiile celor mai tineri. Știți voi, ăia care folosesc mult cuvântul ”tineret”. Sau ”modern”. Sau vor să pară că știu ”ce se poartă”.

A, și ce înseamnă poveste adevărată? Da, știu, cu mențiunea asta au apărut ultimele multișoare spoturi Vodafone și toate fac parte din campania lor mai mare ”Românii au inițiativă” (între noi fie vorba, campanie cu-n concept foarte bun, dar cu multe implementări așa-și-așa). Și nu zic nu, în publicitate orice e întotdeauna discutabil, așa că-mi închipui că au făcut în așa fel încât să-i găsească pe cei patru ca fiind o familie autentică (chit că, dacă mă întrebați pe mine, puteau găsi o familie cu-n puști ceva mai simpatic), poate că aș putea să-i cred că într-adevăr se plimbă în formula asta etc. Dar dialogurile sună atât, atât de fals! Sau e intenționat atât de viciat jocul actoricesc tocmai ca să mă convingă că cei patru sunt români obișnuiți, de-ai noștri, ca oricare alții?

Oricum, părerea mea e că nu le-a ieșit bine deloc povestea asta și la final eu cam rămân cu-n fel de stânjeneală (un fel de ”mi-e jenă de jena lor”)…

Dar chiar și ăștia-s mai simpatici decât ”Reputadorii” și măcar la spoturile noi îmi place melodia:

Recalama Vodafone – Reputador

Nu spun că nu e inspirată ideea de a merge spre categoria ”geek”. Ba chiar au în conceptul ăsta o mulțime de teme cu care sigur ar putea rezona ușor și intens o mulțime de tineri de vârsta lor. Dar execuția și detaliile care dau formă conceptului… Cum s-o zic frumos? Categoric au avut și campanii mai bune cei de la Vodafone 🙂 . Dar așa e când faci spoturi pe bandă (apropo, de ce s-or fi chinuind, oare, cu un asemenea flux?). Chiar n-ai cum să ai idei grozave tot timpul:

Iar dacă spotul în sine e doar ușor jenant pe ici, pe colo, ”episodul-pilot” din seria care înțeleg că se va dezvolta în jurul celor doi protagoniști e chiar nefericit:

Campania Vodafone – Dragoste fără limite

Întâi a fost spotul:

Și chiar dacă Alin (protagonistul) spune în reclamă că vrea să bată recordul pentru vorbit la telefon, eu mi-am închipuit că e o expresie. Ei bine, cei de la Vodafone se pare că s-au hotărât să bată la propriu recordul ăsta, cu omologare oficială Guinness cu tot. În momentul în care vă scriu asta cei doi se pare că vorbesc deja neîntrerupt de mai bine de 38 de ore, dar pentru a bate recordul vor trebui să vorbească mai mult de 54 de ore și 5 minute. Au scris despre eveniment bloggeri mari, povestea e verificabilă în orice moment pentru că e transmisă live online, ba lumea chiar a fost invitată să se implice și să le lase celor doi sugestii pentru subiecte de conversație care să-i țină treji. Din câte reușesc să-mi dau seama, e multă lume încântată de idee și trebuie să recunoscă că cei de la Vodafone au împletit cu dibăcie o poveste de dragoste încercată din greu cu testul distanței și o ambiție pentru un record.

Așadar, tehnic vorbind, am suficient de multă apreciere pentru o inițiativă cu adevărat altfel și din multe puncte de vedere e o reușită. În schimb, personal, chiar și după ce pun în paranteză părerea mea nu tocmai grozavă despre relațiile la distanță, nu poate să nu mi se pară forțat demersul de a vorbi non-stop timp de mai mult de 54 de ore. E clar că doi oameni nu prea au cum să facă asta natural, motiv pentru care chiar au nevoie să-și alimenteze ideile de subiecte de discuție cu sugestii din exterior. Și nu în ultimul rând, OK, faci vreo 2 nopți albe pentru un țel măreț, sari vreo 2 zile peste duș (înțeleg că ea, Andreea, stă într-o reprezentanță Vodafone din Timișoara), vorbești cu gura plină (asta nici măcar nu-i cine știe ce păcat în relațiile de cuplu consolidate), dar scuzați-mă, oamenii ăștia n-au nevoie la baie? 🙂

Reclame Vodafone – Cartela Cartelelor

Tura asta parcă le-a cam secat inspirația și, după mine, singurul lucru notabil din seria asta de spoturi e serviciul în sine. Chiar e o idee interesantă să fii ”recompensat” cu trafic de internet pentru cât vorbești. Bine, sigur n-au făcut asta din bunătatea inimiii lor. De fapt, dacă mă gândesc bine, cred că eu vorbesc cel mult 45 de minute/lună la telefon, dar folosesc mai mult de 1 Gb trafic și observ la mulți că aleg să comunice din ce în ce mai mult în scris, prin rețelele sociale sau aplicații gen WhatsApp sau Telegram. Deci s-ar putea să caute să-și ridice un serviciu în scădere, folosindu-se de o relație cu unul în plină creștere.

În fine, revenind la spoturi, e ciudat că reclama, care ar trebui să ambaleze frumos produsul, e mai puțin interesantă decât serviciul în sine… Sau poate că așa mi se pare doar mie, iar publicul-țintă (aparent un pic mai tânăr ca mine) rezonează cu situațiile (deși, chiar și așa, fata cu selfie-ul vorbește tare monoton, iar băiețașul cu mustăcioara hipsterească s-ar putea să fie greu de plăcut de prea multă lume). În rest, nici nu-s convinsă că transmit chiar cele mai sănătoase mesaje și mă sâcâie că toți au ceva de demonstrat altora, dar poate că așa-i și realitatea ”din teren”: