De ce să fim cârcotași? Spotul e foarte reușit din toate punctele de vedere. E sugestiv vizual și are un mesaj inspirațional foarte puternic. Doar că eu îl simt bizar, pentru că e o reclamă pentru o firmă de asigurări. E ca și cum m-ar încuraja să-mi asum orice temere și să sar de pe pod că mă prind ei. Și dacă nu mă prind, mă rog, dacă am asigurare de viață, o să fie o pierdere mai ușoară pentru beneficiar.
Da, știu, sună cinic. Și esența mesajului lor probabil că e mai degrabă în spectrul: ”asumă-ți riscuri. E mult mai ușor să faci asta când ai undeva în minte o plasă de siguranță”. De fapt, mai spun și explicit pe ici, pe colo că uneori se-ntâmplă să iasă prost, dar important e să-ți depășești limitele, dacă vrei ceva măreț. Ceea ce e perfect adevărat…
Oricum, e o formă de promovare foarte pozitivă și umană pentru categoria lor de servicii. Și-am văzut și prin oraș niște bannere cu mesaje foarte inspirate.
N-am mai deschis televizorul de nu știu când, așa că n-am cum să vă scriu despre reclame românești, Dar dacă tot e Dragobetele și vreau să scriu de multă vreme despre Tiffany & Co., astăzi pare să fie cea mai potrivită ocazie 🙂
Mă rog, nu m-ar mira să aflu că în România e multă lume care n-a auzit de marcă. În fond, inclusiv în SUA e brand de lux și la noi n-au ajuns (încă). Însă măcar în filme poate ați auzit de celebra ”Tiffany box”? Altfel, la ei acasă, celebrul magazin de pe 5th Avenue din New York a făcut istorie, iar acest nume e reperul suprem în materie de inele de logodnă:
N-aș vrea să discutăm despre prețuri, pentru că ar trebui să fie clar că vorbim de ordinul miilor (în orice valută), fiind un brand de bijuterii de lux cu diamante veritabile (ba, chiar cu unele de calitate foarte bună). Nici despre istoric n-am să vă spun prea multe; e suficient să vă spun că există din 1837, iar pentru mai multe informații v-aș invita să vedeți povestea exact așa cum o spun ei, aici. De fapt, despre povești și despre cum comunică, în general, am tot vrut să scriu, iar asta pur și simplu pentru că fac asta minunat. De exemplu:
Și da, ați văzut bine. Era în spot și un cuplu gay, iar Tiffany’s a făcut, într-adevăr, pionierat pe această nișă, ceea ce e cu atât mai interesant în contextul amplu al unui brand cu tradiție, extrem de constant în manifestări:
Iubesc simplitatea cu care comunică și atenția extraordinară pentru fiecare detaliu. Da, s-ar putea să credeți că e ușor să construiești povești frumoase și emoționante atunci când afacerea ta e centrată pe dragoste, pe începuturi, pe trăiri intense. Însă delicatețea cu care o fac ei e inegalabilă, delicatețe fidelă culorii care i-a consacrat…
Iar asta se vede în fiecare formă de manifestare. O puteți vedea în site, o puteți vedea, desigur, în magazine, dacă veți ajunge vreodată într-unul, ați văzut-o mai sus în spoturi și vă asigur că se vede inclusiv în cataloagele de prezentare. Se întâmplă să am unul acasă și cred că l-am răsfoit de nu știu câte ori, iar mirajul, pentru mine, aproape că n-are legătură cu bijuteriile. Mă fascinează cât de mult spun prin atât de puțin. Are și o notă de istorie la început, dar numai atât cât să înțelegi că tradiția le impune rigoare și un standard înalt de calitate. De fapt, în general are foarte puțin text, însă fiecare cuvânt e bine cântărit și exprimă exact valența potrivită. În rest, așa cum îi stă bine unui asemena produs, e foarte vizual, dar fără să fie ostentativ, cu accent pe detalii și cu mult spațiu alb care echilibrează ansamblul. Și am să vă dau un exemplu prin produsul meu preferat:
Cu siguranță poza mea nu-i face cinste, dar am vrut neapărat să vedeți o mostră sublimă de design. Și nu, atracția mea pentru piesa asta n-are nicio legătură cu faptul că fetelor le plac ”shiny things”, iar Tifany’s e absolutul de pe nișă. Inelul acesta îmi place în mod deosebit, pentru că însuși designul său exprimă perfect minimalismul foarte grăitor prin care comunică brandul – diamantul nu e poziționat central. De ce? Aflați în descrierea alăturată – ”it gives a nod to the past and a glimpse to the future”. Se uită puțin spre trecut, pentru că orice poveste de dragoste are o bază solidă în spate, dar mai mult spre viitor…
Spuneți ce vreți, dar omuleții ăștia fac spoturi simpatice. Sigur, le dă și Smiley un ton aparte, dar asta doar pune în valoare mai bine niște idei creative și frumoase:
Apropo de Smiley, chiar începusem să cred că au renunțat la colaborarea cu el, pentru că nu mai văzusem de ceva timp o reclamă cu el. Ba chiar rula frecvent asta:
Și, nimic de zis, e și asta foarte ”awww” și gâdilă bine oarece emoții, dar nu prea mă instigă să-mi doresc produsul, chit că-i integrat în poveste cu mare dibăcie. Na, poate-s eu prea mulțumită de actualul telefon. Altfel, recunosc, cândva-n viața asta m-a momit bine COSMOTEul cu-n abonament pentru un telefon la 1 Leu. Ba chiar și cu o prelungire 🙂
Știu că e absolut ridicol ca un om care-și asumă să scrie cu regularitate pe un blog despre publicitate să nu deschidă TV-ul cu săptămânile, dar uneori am noroc și efectiv vin peste mine reclamele în timp ce navighez liniștită prin online. Și exact așa am aflat despre un nou spot controversat marca Vodafone… De unde controversa? Păi, sinceră să fiu, cam peste tot unde am citit până acum despre Adrian Oprea, șoferul, era într-un context de tipul ”chiar și cu Ghiță era mai bine”. Însă nu m-aș pripi să spun că nu e o reclamă apreciată, pentru că reacțiile cu pricina le-am surprins în medii mai apropiate de interesele mele și, știți cum e, ne înconjurăm cu oameni destul de asemănători și tindem să presupunem că toată lumea gândește la fel. Doar că eu evit să fac presupuneri de genul ăsta și chiar mi-ar dăuna când vine vorba despre reclame. La urma urmei nici Ghiță nu mi-a plăcut grozav, dar a fost categoric un personaj extrem de popular (cel puțin până s-au apucat să ”mulgă” excesiv povestea). Iar șoferul de tir s-ar putea să fie o figură cu care vor rezona foarte ușor o mulțime de oameni din țară, de la șoferi profesioniști la fete ușor de impresionat… Și nici ideea nu e rea, ba chiar și unele mostre de declarații sunt destul de creative (cu bonus pentru asocierile cu care omul simplu rezonează foarte ușor). De fapt, singurul lucru care ar putea cu adevărat să-mi displacă (din punctul de vedere al execuției) este că n-au căutat un protagonist cu dicție un pic mai clară:
Bine, înțeleg. Antonia e pe val și e bună de pus în reclame. Și știu că scenariul din spotul ăsta nu e nicicum vina ei… Dar clișeu mai superficial decât dragostea pentru pantofi a femeilor nu cred că există 😀
Însă chiar dacă mie mi se pare de mare porc să vorbești de prima dragoste și să fie vorba de fapt despre pantofi, tot mă văd nevoită să admit că nu-i cea mai proastă reclamă din lume 🙂
Publicitate românească 