Selgros și carnea

Am citit de dimineață știrea asta și m-a îngrozit! E drept că n-am urmărit povestea de la început și poate că n-am toate datele, dar din articol mi-a rămas în minte foarte clar că, la un moment dat și într-un anumit magazin, Selgros a primit carne de pui alterată. Nu scrie foarte clar dacă a fost și comercializată (eu una sper că nu!), însă mi-e greu să cred că o asemenea informație nu va avea impact asupra vânzărilor Selgros, cu atât mai mult cu cât își fac de luni bune reclamă fix pe nișa carne.

De exemplu (cred că asta e cea mai recentă, deși sigur nu e cea mai reușită):

E drept că și-au tot făcut reclamă pe nișa carne de porc și au pe canalul de YouTube inclusiv asta:

Iar aici chiar e de apreciat transparența. Însă o știre care conține ”carne”, ”rânced”, ”alterat”, ”excremente” și ”Selgros” într-un singur paragraf lovește puternic în gradul de încredere și s-ar putea ca mulți să nu mai stea la discuții și să-și clarifice despre ce carne era vorba de fapt, ori dacă s-a comercializat până la urmă etc.

Reclama Benvenuti cu Antonia

Bine, înțeleg. Antonia e pe val și e bună de pus în reclame. Și știu că scenariul din spotul ăsta nu e nicicum vina ei… Dar clișeu mai superficial decât dragostea pentru pantofi a femeilor nu cred că există :D

Însă chiar dacă mie mi se pare de mare porc să vorbești de prima dragoste și să fie vorba de fapt despre pantofi, tot mă văd nevoită să admit că nu-i cea mai proastă reclamă din lume :)

Publicitate pe Facebook 1

Ah, cred că am să fac o categorie specială pentru subiectul ăsta, că doar material se pare că am :). De exemplu:

wtfN-am înțeles niciodată de ce insistă unii să scrie în engleză dacă n-o stăpânesc grozav și oricum nu-i obliga nimeni s-o folosească. În cazul ăsta particular, e chiar o greșeală elementară – spre deosebire de limba română, unde întrebările se pot formula fără cine știe ce constrângeri de sintaxă, în limba engleză e musai să folosești un ”do”/”why”/”where”/”what” etc. la începutul interogării. Adică textul de mai sus ar fi fost corect în forma ”Do you have the shark attitude? Are you fluent in English and interested in making MONEY? Apply here!”. Pur și simplu nu e suficient să citești o afirmație cu ton întrebător și chiar e ca naiba să-mi ceri fluență cu un text departe de așa ceva ;). Mie mi s-ar fi părut de o mie de ori mai OK un text corect în limba română, pentru că (cel puțin pentru mine) rigoarea și corectitudinea inspiră încredere.

În rest, ideea e perfect compatibilă cu atitudinea agresivă pe care ar trebui s-o aibă un agent de vânzări bun.

Reclama Chio Chips cu aromă de Mititei

Oricât de ridicol mi s-a părut mie sortimentul cu aromă de shaorma, cred că e posibil să fi avut succes din moment ce insistă pe o idee înrudită:

Dar hai, treacă de la mine. Probabil că aroma de mititei e la distanță mică de barbecue, iar cu asta suntem familiarizați, nu? De fapt, sper că-i așa, pentru că de testat n-am să am vreodată curiozitatea :) . În rest, toată reclama pare foarte artificială, dar melodia din final îmi place (chiar dacă e pe fundalul unei scene care-mi dă de înțeles că până la urmă am pierdut și războiul ăsta din moment ce călușarii fac break-dance; însă chipsurile nu-s chiar invenție românească așa că n-avem ce-i face).

Reclama Poiana – Gustă oricând micile plăceri

Iar am avut o perioadă în care n-am mai deschis TV-ul, dar nu pot să nu remarc că au ajuns la mine o mulțime de omuleți căutând o reclamă la Poiana. Așa că am investigat și am găsit asta:

Sinceră să fiu, pe mine nu mă atinge în niciun punct sensibil. Dar dacă e să mă raportez la spotul ăsta, eu sunt ciudată de 2 ori – nici nu caut fericirea-n ciocolată și nici nu prea văd frumusețea corpului masculin. Să mă scuzați, poate-s eu puțin gay, dar oricând pot să apreciez o femeie frumoasă, însă nu mă inspiră vizual nici posterioarele masculine, nici bicepșii macho și nici măcar pătrățelele nu știu cui :).

Oricum, probabil că va atinge aripa feministă (că deh, ne-am emancipat și e de bon ton să începem să ne mai uităm și noi după fundurile lor, nu numai ei după ale noastre), are o doză de umor și ludic, atinge sigur grupurile care-și doresc ”death by chocolate”, mesajul cu ”micile plăceri” e bunicel, iar melodia e de mare efect.

Însă mai presus de orice părere personală, mi-e clar că spotul e foarte căutat (deci presupun că e și destul de apreciat, deși am văzut pe YouTube un părinte revoltat pe motiv că reclama asta i-ar învăța pe copii să fie ”perverși”; mă rog, fiecare cu piticii lui :)).

Reclama OMEGA Co-Axial

Chiar ieri spuneam că o reclamă bună ar trebui să spună o poveste și la câteva ore după ce am scris asta am dat peste o capodoperă:

E un spot pur și simplu frumos, cu îmbinare perfectă între sunet și vizual, între elemente moderne (foarte dinamice) și ceva tradiție (finețea mecanismelor creată răbdător de un maestru ceasornicar)…

Îmi place mult și chiar mă încântă că e o reclamă ceva mai lungă ca să mă tot bucur de ea :)

Ghiță Ciobanul încă face vâlvă!

Poate nu la fel de multă vâlvă ca la început, dar au avut grijă și cei de la Vodafone să mai scurme în jăratic din când în când ca să mențină subiectul fierbinte. Și sigur că, în continuare, dezbaterea e vizavi de veridicitatea personajului – e cioban autentic sau actor? Păi… Contează? :)

Mie controversa asta îmi amintește de o discuție din facultate. Aveam o colegă care era mare cinefilă, așa că la un moment dat am ajuns (inevitabil) să vorbim și despre arta cinematografică. Spre deosebire de ea, eu n-am fost niciodată cine știe ce devorator de filme, însă știam sigur că dintre toate speciile, musical-urile îmi displac cel mai mult. Firește, a trebuit să și explic de ce, iar răspunsul meu a fost prompt – acțiunea nu e verosimilă! Pur și simplu nu mi-a venit niciodată să povestesc ceva unui cunoscut în pași de dans și cântece :). Bine, știu că acest criteriu de ”nerealist” se pretează și genului SF care mi-e mai aproape de suflet, dar țin minte că mândra cu care vorbeam atunci mi-a replicat tranșant că filmele nu trebuie să fie verosimile. Ba poate din contra – rolul unui film (bun?) e să te scoată din universul tău…

E drept că reclamele nu-s neapărat menite să te scoată din universul tău (deși o reclamă bună tot ar trebui să-ți spună o poveste), dar poate că nici lor nu e musai să le impunem criteriul de verosimilitate. Cel puțin nu când vine vorba despre povestea în sine sau forma poveștii. Dacă se fac promisiuni nerealiste vizavi de serviciu/produs/preț etc. atunci e inclusiv o problemă legală și avem autorități care monitorizează și reglementează. Altfel, creativitatea ar trebui să fie stăpână absolută în publicitate.

Deci, mă întreb, de ce e atât de important pentru unii să-și clarifice dacă Ghiță e cioban autentic sau nu? Presupun că nu s-a întrebat nimeni dacă în Alpi sau în orice altă parte chiar sunt marmote care învelesc ciocolata în staniol. Sau, mai aproape de casă, mă gândesc că nu vă cuprind frământările la fiecare spot dacă băieții și fetele de acolo chiar sunt consilieri bancari, farmaciști, bucătari etc.